"-Care copil?
-Blestemat"
Cerealele cu lapte nu mai aveau interesul meu astazi.Ma puteam gandi numai la ce spusese Luca.Strabunica mea a mai nascut un copil?Ori poate era mama?De fiecare data cand ma gandeam , o durere de cap ma trecea ,mai rapid decat un fulger.Azi urma sa merg la scoala , iar mama se pare ca nu mai are incredere in mine deloc , asa ca a decis sa ma duca ea.
-Iti termini azi micul dejun?Esti oricum in intarziere.
-Nu imi e foame.
Mi-am luat ruxacul de pe scaun si l-am pus in spatele gecii groase de iarna.Bocancii au inlocuit rapid tenesii rosii.Am deschis usa ,iar un aer rece mi-a biciuit fata.Mergeam cu greu prin zapada neatinsa , insa imi placea sa calc eu prima prin ea.Era singurul lucru care ma facea sa ma simt un copil.Inca tin minte , la varsta de cinci ani cand am iesit afara dupa prima ninsoare.Zapada imi ajungea pana la genunchi , iar bocancii mei micuti erau uzi , pe dinauntru si pe dinafara.Pantalonii din fas si geaca gri erau intacte , din cauza materialului , insa manusile erau reci si ude , ca mainile mele.Am mers incet inspre curte , fixandu-mi mai bine caciulita pe cap , apoi am dat cu ochii de zapada.Zapada neatinsa , ce se intindea in toata curtea.Am fugit prin ea toata ziua , iar la sfarsit nici macar un loc ,cat de mic , nu era calcat sau strivit.
Amintirea copilariei mele m-a facut sa zambesc.Pe atunci nu stiam ca nu puteam iesi din oras.Adultii credeau ca cel mai bine era sa le spui dupa varsta de 10 ani , insa asta nu a ajutat deloc.Cand incercai sa intrebi "de ce" nimeni nu iti spunea.Copii facusera valva cum ca un monstru este la iesirea din oras si de aia nu puteam sa mergem.Toti ne facusem vise , ca o sa iesim de aici si ca o sa ajungem ce ne dorim , insa fiecare vis era spulberat de adevar.Nimeni nu stia de ce suntem blocati aici , sau daca stia cineva , nu ne spunea.
M-am aruncat pe scaunul de piele al Chevrollet-ului Impala 67'.Era o masina veche ,insa eram norocosi sa o avem.Pentru mine ,masina asta era ca o limuzina.Masina a pornit cu un harait prelung.
Ma uitam pe geam la copii ce mergeau catre scoala.Nu erau mai mari de clasa a 2-a.Stateau in grupuri , mergand incept prin zapada.Aveau vise , ca si mine.Vise ce urmau sa fie distruse.Ca ale mele.
-Te simti bine?ma intreaba mama cu vocea cristalina
-Da.
-Sigur?
-De fapt , vroiam sa te intreb ceva.
-Sigur , draga , intreaba-ma.
-Tu ai mai avut vreo sora?Sau..un frate?
-Nu.De ce?
Fata mamei era inexpresiva.Nu puteam sa o citesc oricat de mult incercam , insa ceva imi spunea ca nu mintea.
-Doar intrebam.
S-a uitat la mine incruntata , insa nu am bagat-o in seama , uitandu-ma inapoi pe geam.
* * *
-Buna , Ioana!spun eu iesind de la ora de algebra
-Neata'.Sti ca inca sunt suparata , da?
-De ce?
-Cum adica de ce!?
-Adica , nu imi amintesc sa fi facut ceva care sa te supere.
-Ah!Mi-ai promis ca vi cu mine sa il vedem pe Andrei!
-Ah , doamne!Am uitat!Ce s-a intamplat?Presupun ca nu a iesit , din moment ce tu esti aici.
-A luat foc.
-Poftim?!
-Mergea , pur si simplu mergea!Si dintr-o data a luat foc.
