Capitolul 8

49 2 0
                                    

!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!CAPITOL NEEDITAT!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Asa cum a zis , dimineata , la ora 5:47 se afla in camera mea , mangaindu-ma incet pe obraz.Am zambit somnoros la atingerea lui si am deschis incet ochii.L-am vazut stand in sezut langa mine, pe pat.Se sprijinea intr-un brat, acesta fiind incordant si aratand fiecare muschi.

-Buna dimineata , scumpete.

Am mormait ceva care sa sune a "neata" si mi-am bagat capul in perna.

-Cat e ceasul?spun eu in perna

-Sase fara zece.

Mi-am ridicat rapid capul ,facand ochii mari.

-Poftim?!Sase?!

-Fara zece.

-In numele...De ce ma trezesti asa devreme!

-Nu te-as fi trezit ,dar avem multe de facut.

-Cum ar fi?!

-Doamne , trebuia sa te las sa dormi.Esti mai enervanta decat imi aminteam.

-Cum zici tu.

Isi da ochii peste cap , insa continua sa zambeasca.E imbracat in niste blugi cachi si un tricou alb peste care si-a pus un palton negru.Era prima data cand il vedeam in fata mea , fara sa stea intr-un pat sau in scaunul cu rotile.Parea cu adevarat puternic mai ales din cauza corpului ,dar si din cauza infatisarii masculine. 

-Ti-am adus astea.Sper ca sti cum sa le folosesti.

A aruncat pe pat o cutie de vopsea neagra de par si niste haine.

-Stiu sa ma imbrac ,dar...

-Nu ti-ai mai vopsit niciodata parul.Stiu.Hai in baie , te ajut eu.

M-am ridicat din pat , ducandu-ma in baia spitalului.Cand am ajuns in fata oglinzii , mi-am lasat privirea sa se plimbe pe imaginea din fata mea.Mereu mi-a placut parul meu.Roscat , drept ,frumos.Nu voiam sa imi schimb culoarea,insa daca aveam de gand sa traiesc , trebuia sa o fac.

-Stiu ca nu vrei ,dar trebuie.imi spune 

Mi-am inchis ochii ,incercand sa imblanzesc biciurile de foc ce imi ardeau ochii.Nu stiam exact de ce aveam senzatia aceasta.Nu stiam de ce as fi plans acum , din cauza parului meu si de ce nu am plans din multe alte motive ,mult mai grave.

-Deci , ce trebuie sa fac?spun , deschizandu-mi ochii

-Nimic.Stai jos.

Nu observasem pana acum ,dar Luca adusese un scaun din sala de asteptari.Era alb si scrijelit de timp.M-am asezat asteptand ca un copil cuminte.El isi punea niste manusi din plastic , luate de la asistente si amesteca atent continutul pachetului.

-Capul pe spate.

Mi-am lasat capul intocmai cum a vrut el.Asteptam sa simt pensula pe parul meu , insa i-am simtit buzele pe frunte.

-E semipermanenta,nu-ti mai face atatea griji.

Nu am zis nimic , insa i-am zambit timid.Eram recunoscatoare ca se gandise atat de mult la mine.Cateodata ma gandeam la mine si la el...la noi.Oare cat de apropiati am fost inainte?Si de ce ne-am indepartat atat de mult?

Mainile lui au inceput sa lucreze in parul meu,iar eu mi-am inchis ochii , asteptand.

                                                                       * *  *

-Gata.spune el dupa ce ma usuca

-Arata asa...diferit.

-Stiu.Asta e bine.Acum du-te si schimba-te.Plecam in 10 minute ,deci fi gata.

Si visele ucidUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum