La auzul acelor cuvinte,corpul meu nu se mai putea misca.Ochii lor inca ma atinteau cu privirea , arzandu-mi pielea.Ioana ,care nu scoase nici un cuvant pana acum,facandu-ma sa uit ca era acolo,s-a ridicat de pe canapea ,unde ramasese,probabil speriata de moarte.
-Daca o vreti pe ea,trebuie sa treceti mai intai de mine.
-Pustoaico , nu putem sa omoram la nesfarsit.Putem sa o facem pe Akira sa para a fi sinucidere,dar tu?Asa ca ,te rog , nu ne face munca si mai grea decat e.Sti ca nu te putem omora.Cel putin , nu acum.
-Diana , fugi!
Ca la comanda ,am inceut sa alerg de nebuna , iesind prin geamul de la sufragerie si aterizand in zapada rece.Sangele imi curgea pe fata si pe maini , iar blugii mei erau taiati , in piele intrandu-mi cioburi.Am injurat de cateva ori ,insa am inceput as alerg , cat de repede ma tineau picioarele.Nu puteam merge acasa , cel putin , nu inainte sa il reconectez pe Luca.Am alergat la spital ,inspre debaraua din care am luat si celalalt aparat.Trebuia sa-l conectez la amandoua deodata.
-Scumpo ,esti bine?
O asistenta ma examina cu privirea foarte inspaimantata.
-Da , da sunt bine!Am jucat un joc stupid ,atata tot.Sunt aici sa-mi vizitez prietenul,Luca.
-Ah ,da , il stiu.Bine , du-te , nu te mai retin!
A plecat in directia opusa debaralei ,iar eu mi-am continuat alergatul pana la usa.Am deschis-o cu un clinchet si am intrat in bezna aceea.Am vazut inca un aparat,insa al doilea disparuse.
-Sa nu-mi spui ca deja le-au repartizat altcuiva!am zis eu , uitand ca nu ar trebui sa ma auda nimeni
Am aruncat o injuratura , am insfacat un halat si mi-am sters sangele cu niste servetele gasite pe un raft inalt.Mi-am prins parul intr-un coc si am iesit din debara , asigurandu-ma ca nu ma vede nimeni.Nu am mai luat liftul ,coborand pe scari acompaniata de aparat.Am inceput sa rad , fara motiv , cand am ajuns in fata usii lui Luca.Am deschis-o incet , ca si cum nu as fi vrut sa-l trezesc.Ochii m-i s-au marit de fericire si lacrimi au inceput sa curga.Celalalt aparat, cel care trebuia pus la cap , era chiar acolo.Cineva ma ajutase.Oare matusa lui?Raposata lui matusa...
Am incercat sa-mi alung gandul din minte ,apropiindu-ma de patul lui Luca.
-O sa fi bine!O sa fim bine!Totul o sa fie bine.
Am vazut ca legat de aparat era o mica branula.Pe moment nu mi-am dat seama ,insa cand m-am apropiat de bratul lui am reusit sa observ catrebuie sa infig acul in vena lui.M-am panicat , nestiind ce sa fac ,lasand acul sa cada pe podea.
-Nu pot sa o fac.Nu pot sa fac nimic!
M-am pus in genunchi langa patul lui , rezemandu-mi frunte de marginea lui.Un lichid incolor ,cald ,a inceput sa mi se scurga pe obraji.
-O sa murim.Toti.Si e numai vina mea!Te rog , Luca , ajuta-ma!Te implor!
Nu stiam de ce imploram ,cand el nu prea avea cum sa ma ajute.Nu puteam nici sa ma culc pentru ca nu eram sigura ca imi va aparea in vis.Dar nici sa stau degeaba nu puteam.Trebuia sa infig acul ala odata!
Am ridicat din nou acul ,apropiindu-ma de bratul acestuia.
"Mai la stanga,daca nu vrei sa ma omori"
Mi-am intors capul , cautand sursa vocii.Stiam ca e vocea lui ,insa nu imi dadeam seama de unde poate venii.
"-Tampito , sunt in capul tau.Nu pot sta foarte mult asa ca misca odata!"
-Ok,mi-am zis in cap.Deci ,unde intep.
-Acolo.Stai ,nu!Mai sus.Inca putin , inca putin.Putin mai la dreapta.Acolo.Aia e vena in care trebuie sa intepi.Acum ai grija.Inteapa incet.Asa , asa,acum ridica putin.Bun.Acum mai adanc.Gata.Opreste-te.Lipeste banda si...
