O seara linistita , cum nu am mai avut de mult.O seara linistita , pentru care as fi dat orice acum cateva zile era acum..prea linistita.Niciun vis nici un semn.Nimic.Ma simteam singura.Exilata.Singuratatea , uneori iti da sentimentul de libertate , de siguranta , de liniste.Insa nu este durabil.Mai apoi iti dai seama ca ,ramas singur , doreai sa fi cu altii.Fiind cu altii, preferai sa ramai singur.Asa este facuta mintea omului , un paradox urias.
M-am ridicat de la masa si am iesit pe usa , bolborosind un "am plecat!".Urma sa ma intalnesc cu Ioana pentru a merge acasa la Luca.Nu o mai puteam minti pe mama ca merg la nu stiu ce cafenea dupa seara trecuta.Stiam ca ma va urmari.Puteam doar sa plec de la scoala.Niste ore pierdute nu erau atat de rau.Nimic nu e mai rau decat sa fi torturat de curiozitate , de nevoia de a sti.
Vantul rece imi batea in fata , facandu-ma sa respir foarte rau.Mi-am tras fularul peste nas si mi-am acoperit urechile mai bine cu visinia caciulita.Aveam ghiozdanul in spate , insa erape jumatate gol , stiind deja la ce ore o sa merg si la care nu o sa ajung.
-Neata!
Ioana statea in fata mea , gata sa-mi fie complice la minciuna.
-Buna!Esti gata?
-Mai gata ca niciodata.Si chiar daca nu as fi , nu pot sa-ti schimb gandirea.
-Mda...asta cam asa e.
Am inceput sa mergem prin zapada catre casuta de langa plaja.Imi aduceam aminte vag acea casa.Parca era o amintire indepartata , uitata undeva in beciul inimii mele.Parca sta acolo,asteptand sa o scot , sa o sterg de praf.
-Asta e , nu?
Casa veche , albastra se uita cu obloanele din lemn pline de zapada.Geamurile reci , inghetate ne dadeau un avertisment.Curtea era acoperita de zapada,iar matusa lui Luca statea cu o lopata rosie ,dand la oparte neaua ce ingheta iarba.Am intrat in curte si m-am indreptat catre ea , cu Ioana pe urmele mele.
-Buna dimineata!Sunteti cumva matusa lui Luca?
Femeia isi ridica ochii albastrii inspre mine.Aratau ca doua oaze clare , fumoase.In jurul alabstrulrui aceasta avea o linie subtire ,verde ce ii facea ochii sa arata mult mai speciali.
-Ce vrei?
Femeia mi-a raspuns pe un ton glaciar.
-Ahm...nu prea stiu cum sa va explic fata sa para foarte ciudat.
-Incearca-ma.imi spuse aceasta cu un mic zambet
-Eu visez.
S-a uitat ciudat la mine , gata sa ma dea afara din curtea ei.
-Nu , nu asta am vrut sa spun.Doamne , cat de cald s-a facut ,nu?Vroaim sa va spun ca stiu despre vise.Adica..
-Ceea ce vrea sa zica este ca ea il viseaza pe nepotul dumneavoastra , Luca.El vorbeste cu ea prin vise.Ieri i-a zis sa vina la dvs.a zis Ioana in locul meu
-Ah.Trebuia sa zici asa de la inceput , Diana!Nu credeam ca o sa te mai revad.Haideti sa intram in casa , banuiesc ca va este foarte frig!
Am intrat in casuta albastra.Tapetul din sufragerie era vernil ,iar mobila parea foarte veche.Ceva destul de obisnuit , mai ales ca nu prea avem cum sa gasim alta mobila.Cateodata oamenii isi mai construiau din lemne , insa asta se intampla foarte rar , avand nevoie de lemne pentru seminee.M-am asezat pe canapeaua inflorita ,iar Ioana s-a asezat langa mine.Femeia si-a dat jos geaca , ramanand intr-un pulover cachi si blugi.S-a dus pana in bucatarie si s-a intors foarte repede cu un ibric si 3 cesti albe.
-Ceai de musetel.Stiu ca-ti place!
Chiar imi placea ,insa nu stiam cum e posibil ca ea sa stie asta.
