Picioarele mele goale alergau prin buruienile ce ma zgariau.Durerea devenea insuportabila , iar aerul prea greu de respirat.Crengile stejarilor batrani , in care ma cataram cand eram mica , ma zgariau pe fata , pe maini , pe corp.Lacrimile curgeau suroaie pe obrajii plini de sange acompaniate de picaturile reci ale ploii.Luminisul parea sa devina o padure , interminabila , iar eu alergam fara directie prin ea , uda din cauza ploii ce isi lasa picaturile pe mine.
Alergam fara sa stiu de ce , de cine , sau unde.O mica piatra mi-a intrat in picior facandu-ma sa scap un geamat de durere.
-Ce cauti aici?
O voce familiara m-a facut sa ma opresc din alergat.Mi-am ridicat privirea si am vazut un baiat.Parea de varsta mea sau poate un pic mai mare.Parul lui cafeniu si lung era acoperit de gluga hanoracului.Ochii ca de safir m-au tintuit o vreme cu acea intrebare la care eu nu stiam raspunsul.S-a apropiat de mine , cu pasi inceti , ca si cum nu ar fi vrut sa trezeasca pe cineva.
-Nu intelegi sa nu mai vi!?Nu ma mai cauta.Tu nu ai ce face aici.
Buzele lui , roz , nu prea mari , imi pareau familiare.Vocea lui , tonul serios , chiar si furia lui , parea ca a fost candva o parte din mine.Nu stiam ce vrea sa spuna , dar ceva s-a aprins in mintea mea.Stiam ca nu ar fi trebuit sa vin aici , probabil stiam si de ce , dar nu imi puteam aduce aminte.
Baiatul s-a uitat din nou l-a mine , de data aceasta mai bland.
-Uita-ma.
