Intru cu putere în casă fără nici măcar să îmi pese dacă las uşa deschisă sau nu. În casă era gol, lucruri nici că mai erau. Mobilierul nu mai exista ,nimic. Din bucătărie se auzeau mai multe voci. M-am apropiat cu grijă de uşa bucătăriei sperând din tot sufletul că nu mă vor observa.
-hei mamă eşti sigură că Rose va accepta ideea de a ne muta ?.Adică... nu mai știi cum a făcut data trecută? A fost in stare să se şi sinucidă dacă plecam. Spune fratele meu puţin îngrijorat
- ştiu.... dar nu mai avem ce face.... trebuie să ne mutăm. Ţine de viitorul ei. Şi în plus va merge şi la o şcoala foarte bună. Îi explică mama fratelui meu
- dar, o întrebare. Nu trebuia să ajungă ? Întreabă fratele meu care parcă şi-a dat seama ce făceam.
Deodată o melodie nightcore se aude fix din telefonul meu, care dintr-un motiv anume nu era pe silenţios. Până când au ieşit mama şi fratele meu eu am găsit un loc in spatele unei cutii.
-mi s-a părut că am auzit ceva! Şopteşte fratele meu.
-da, dar poate o fi fost de la vecini. Hai înapoi. Sugerează mama
-nu, stai aşa. Simpt o prezenţa neobişnuită... se oftică fratele meu. Mereu are dreptate.
Liniştea se aşternea uşor, uşor peste sufragerie.. nu era normal. Am ridicat puţin capul pentru a vedea ce se întâmplă, dar nişte mâini puternice m-au prin de talie ,aşezându-mă la vedere.
-da nici nu mă saluţi? Mi se adresă fratele meu.
Mama își lasă capul în pământ şi mă întreabă:
-cât de multe ai auzit ?
-unde ne mutăm? În ce oraş? În ce localitatea? O umplu eu pe mama cu nenumărate întrebări.
- ne mutăm la..... la... bucureşti .. ! Spune mama dezamăgită. . Nu vei mai face aici şcoala, ci în altă parte... fratele tau şi-a găsit deja de lucru, eu la fel, tatăl tău la fel, iar eu m-am ocupat să-ţi găsesc ţie o şcoala, şi desigur mi-am găsit şi mie...
Mă uitam la mama cu ochii înlăcrimaţi aşteptând să spună ceva gen: "a fost o glumă " .,dar nu. Aşteptam degeaba... .Am înghiţit în sec şi apoi mi-am facut curaj să vorbesc:
-N-nu... N-nu se poate! Nu acum!
-Rose... spune fratele meu în timp ce pune mâna pe umărul meu
-N-nu.. lasă-mă.... spun eu în timp ce alerg pe scările care duc spre camera mea.
-ţi-am spus că va face aşa ... spune mama dezamăgită
-da... nici măcar nu i-am spus veştile proaste.. spune fratele meu plecându-şi capul.
-care? Întreabă mama curioasă
- eu nu voi mai locui cu voi... mă voi muta in Danemarca...
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Hei prietenaşi ! Scuze că am scris un capitol aşa scurt dar nu am avut multă inspiraţie. Aşa că, promit că mă voi revanşa cu următorul capitol. ^_^
CITEȘTI
Imaginary
RomanceShe doesn't say "I love you" like a normal person. Instead,she'll laught, shake her head, give you a little smile, and say, "You're an idiot". If she tells you you're an idiot,you're a lucky man.
