Imaginary

Capitolul 15

Autocarul pornea. Priveam tristă pe geamul de alături sperând că e un vis. Dar se pare că nu am şanse. Acesta era momentul în care renunţăm la toată distracţia chiar şi din ultimele doua zile. Autocarul se îndepărta uşor de tabăra, în timp ce, delincvenţii scoteau sunete de fericire din cauza îndepărtării noastre.
Pe timp ce mă îndepărtăm de amintirile mele dragi, alături de Jack, şi desigur de toţi colegii care ne-au ajutat să ne distrăm mai tare simteam că dispar de pe faţă pământului . Dar nu aveam ce face . Îmi era dor de mama, de sora mea şi desigur de fratele meu. În semn de nelinişte din cauza deciziei pe care am luato, mi-am pus căștile şi am sperat , că muzica dastep îmi mai îndepărta puţin din tristeţe.
Mă uitam curioasă prin pădurea prin care mergeam lăsându-mi tot odata gândurile rele in urmă. Deodată o mână firavă mă atinge pe umăr şi îmi strigă numele. Mă întorc curioasă şi o văd pe Tione care se ţine de balustrada de lângă mine şi incerca să mă readucă la lumea normală.
- Hei! Unde te gandeai? Mă întreabă ea îngrijorată
- la tabară.. la momentele pe care nu le-am preţuit îndeajuns... în plus, mă gândesc şi la şcoală... spun eu îngândurată.
- Scoală!!!!!!!!!!??? Rose, preţuieşte şi drumul ăsta! Că mâine te întorci la şcoală, îţi vei spune, "vai, de.ce oare nu am ascultati pe Tione, înţeleaptă, deşteapta Tione!" Zice ea cu o înţelepciune nemaipomenită.
- da, şi modestă... şoptesc eu
-ce?
- nimic,nimic !
-bine. Şi apropo, dacă ai nevoie de lecţii mâine, să nu cumva să vii la mine ! Zice Tione în glumă.
- Tione! Nu! Am nevoie de ajutor! Dar era prea târziu.. Ştiu cã glumea. Cred... e foarte bună la teatru şi mereu cred că plange, sau râde adevarat, dar de fapt mă păcăleşte. Dar s-a întâmplat o dată să o văd plângând de adevărat ,la un film de dragoste la care desigur am luat parte şi eu.
Acestea fiind spuse, am scos un mic zâmbet şi am continuat să ascult la căşti liniştită ...

***
Era noapte... luna plină atârnă deasupra cerului ca un candelabru . Stele micuţe străluceau ca nişte licutici în mişcare ..Copacii de lângă noi se clătinau încetul cu încetul la dorinţele vântului. Afară totul era liniştit.
- vai,ce bine că am ajuns... se aude încet vocea firavă a lui Tione.
- da, sunt aşa de obosită! Nu ca tine, care ai dormit tot drumul. Mă oftic eu. Dar.... unde suntem? O întreb eu.
- aici vom sta noi peste noapte. Am vorbit cu un coleg care ne lasă să dormim în seara asta aici. Spune dirigintele nostru în timp ce arată spre o clădire uriaşă drept în faţa noastră.
" ce?! Nu are nici o logică. Eu când am mers cu tata nu am ajuns seara! " îmi spun eu în gând
- Dar.... continuand domnul . Trebuie să ne alegem fiecare câte 3 colegi de cameră şi sã nu facem zgomot! Ne atenţiona el. Deci haideţi urmaţi-mă!
După spusele profesorului, am plecat spre aceea vilă.
Vila, era una mare, şi înfricoşătoare. Uşile erau în totalitate negre, iar interiorul ciudat. După ce am mai cercetat cu privirea încăperile, ne-am ales camera.
- această cameră este mai ciudată decât toate încăperile din clădirea asta! Zău aşa ! Mă plâng eu sperând că Tione să mă încurajeze.
- asta e! Mă duc să fac un duş! Am transpirat ca un porc în autocarul acela.
-ok ! Dute! Poarco ! Ţip eu la Tione care era deja în baie.
După toate acestea ,aveam nevoie de un somn... lung.. aşa cã m-am schimbat şi m-am băgat în pat. Deodată un ţipat se aude din baie. Nu era unul de uimire , nici de fericire... era de teamă .
- Tione! Strig eu spre baie speriată
- Rose, ajută-mă! Strigă Tione, glasul care îi se stingea cu fiecare secundă.
M-am izbit de uşa de la baie şi am intrat. Tione, nu mai era... dâre de sânge se vedeau prin baia albă, până la un colț... Tione..... era moartă...
Vocea lui Tione, parcă încă îmi răsună in urechi.
***
- Rose, Rose, Rose ! Strigă Tione în timp ce mă zgâlţâie cu putere .
Eu tresar speriată de pe scaunul autocarului.. "a fost doar un vis... " mă gândesc eu uşurată. Afară era încă zii. Deci clar era a fost un vis. Am imbratisato pe Tione tare, iar după câteva momente... îi dau drumul şi îi zic:
-deci, am avut un vis îngrozitor! Am....
-stai. ... nu îmi povesti... e mai bine să uiţi ce ai visat ! Spune Tione
- bine ! Mersi mult ! Spun eu apoi o îmbramăţişez.
- fetelor, staţi jos! Ne atenţionează şoferul . Noi îl ascultăm şi ne punem la locurile noastre .
***
-Coborâţi încet! Ne spune şoferul.
În sfârşit am ajuns în faţa şcolii. Toţi elevi erau nerăbdători să îşi vadă familiile ,la fel şi eu.
- ne vedem maine Tione! O strig eu pe Tione şi mă grăbesc spre casă.
-ok! Succes la teme. Strigă ea spre mine, dar era prea tarziu.
În două minute eram in faţă casei mele. Asta e foarte ciudat... mă uit pe uşa mare albă unde scria " de vanzare" !