Imaginary

Capitolul 18

Rose ! Se aude vocea lui Tione .
- isi revine! Spune Sabina parca scapand de griji.
- vreti sa mai aduc gheta? Se oferă Adrian
-nu, are destula....
Ochii mi se deschid incet ceata alba ,pe care o vedeam, era bombardată de razele soarelui care imi intrau in ochii. Ma ridic incet ajutata de fete.
- Ăăă... ce s-a intamplat? Ma uit buimaca prin jur. Eram tot la Mall.
-pai ai lesinat pentru ca ai spus cava de Luca. Imi explica Tione .
- a.... apropo unde e? Intreb eu
-s-a dus dupa un medic. Dupa ce te-a vazut lesinata, a fugit repede dupa un medic. Si-a facut griji! A explicat Alexia
- iată-l! Ne anunta Tione.
- si-a revenit? Intreaba speriat Luca cu doctorul langa el.
-da, stai cuminte ! Il linişteşte Sabina.
- Rose, ca sa fim siguri, haide sa îţi fac un mic control. Spune doctorul
- dar doctore nu cred ca mai e nevoie ! Insista Tione
- Tione, hai să îl lăsăm pe doctor să îşi facă treaba! Ii spune Adrian
- aşa e! Dacă nu îi voi face un control, s-ar putea să se mai întâmple. Îi explicã cu calm doctorul..
- bine... noi plecăm şi dacă te vei simţi mai bine să vii tot aici. Mă avertizează Tione
-bine. Îi fac eu cu ochiul ,în timp ce doctorul mă conduce spre cabinetul său care nu era prea departe
- hai să îi sunăm pe ai tăi . Pe stii numărul? Ma întreabă doctorul
-da.

***
Eram la cabinet . Stăteam în sala mică aşteptând doctorul care discuta cu mama si cu fratele meu. Mă uit prin imprejur în timp ce sunt bombardata de alte lucruri legate de Luca. "Oare el e "L... "? Am avut halucinatii? Este adevarat? Sunt atat de confuză. " Deodata uşa se deschide, apărând doctorul cu multe foi în mână.
-eşti gata domnişoara. Am discutat cu mama ta. Şi încă ceva: Când ajungi in casă, ţi-ar face bine, să dormi şi să nu te mai gândeşti la acel lucru până ce te linişteşti daca nu, vei continua să leşini! Mă atenţionează doctorul.
-am înţeles! Mulţumesc! Spun eu şi ies din camera.
Pe scaunele de aşteptare, stăteau mama şi fratele meu.
-Rose! Vine in fuga fratele meu şi mă îmbrăţişează.
Eu nu îi accept imbratisarea, şi mă dau înapoi supărată.
-să nu crezi că mi-a trecut supărarea pe tine. Îi spun eu intorcandu-i spatele
-Rose, îmi pare rău.... sincer.Am vrut sa-ti zic dar nu am avut când ... Am încercat să găsesc momentul potrivit. Încearcă să îmi explice
-nu îmi mai explica deloc! M-am săturat! Nu mai încerca să îţi găseşti scuze! Eu am plecat! Spun eu alergând spre uşa de ieşire.
Am păşit afară făcând contact cu soarele care îmi orbea ochii. Dar era ceva neobişnuit. S-a facut negru , parcăsimtind materialul unei batiste cu miros de mentă.
Am simţit ceva in braţ, care m-a facut să amorţesc şi să adorm pe loc
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Hei prietenaşi ! Am facut şi acest capitol care,sper din suflet sa vã placă. Ne vedem cu un nou capitol, mai bun.