Imaginary

Capitolul 17

-mă voi muta în Danemarca .. spune fratele meu foarte trist
Cum putea... mă lasă? Gata ? Cine mă va apăra de "monștri "mei imaginari ? Cine mă va mai asculta când voi avea necazuri ? Cine ? Nimeni ....
Mă întorc deja având ochii roșii de la atâta plâns și acum chiar mă îndrept spre camera mea care din fericire , a rămas același ! Deschid ușa roz și mă arunc în pat , începând să plâng și mai tare în perna mea cu inimioare , de la fratele meu .. Deodată , bate cineva la ușă . Fără sa mai bocane încă o data , îi aud pașii cum năvălesc în camera indreptandu spre mine .
-Rose. .. nu mai plânge . ... nu merita .. casa nu o vom vinde .. vom veni în fiecare vara aici! Îmi spune vocea firava a mamei mele ....
-nu de asta plâng . Spun eu sughițand întruna .
Mama se apropie de mine încet și mă atinge pe spate .
- Pai atunci de ce ?
-știu tot .... despre ..
-despre fratele tău nu ? O ia înainte mama ...
-d-da....
Atunci mama mă ia int do îmbrățișare lunga , eu bineînțeles începând sa plâng și mai tare ...
Atunci fratele meu , intra val -vartej în camera , și se uita foarte ciudat la mine și la mama . Mama îi face din cap ,în semn ca știu tot .
-Rose ... îmi pare rău că ai auzit așa .... Am vrut sa Îți spun altfel .. se exprima fratele dar eu îl întrerup instantaneu
-când? Ăăăă?! Când ? Când vei fi deja în avion ? Sau când vei fi deja acolo ? Eu de abia am ajuns acasă , așteptând cu drag sa va revăd dar nu mai e cazul ... ne mutam , tu mă părăsești ? Ce mai urmează ? Ți eu la fratele meu apoi
plec în pași repezi cu ochii plini de lacrimi afară , sa vorbes cu Tione ca ea sa mă liniștească .. dar din păcate nu am găsito pe nicăieri , așa că am hotărât să mă plimb prin parc ... În timp ce mă îndreptăm spre parc , telefonul îmi suna... era un număr necunoscut . Am dat sa îi răspund dar a închis .. După doua minute primesc un mesaj , cu numărul asemănător . În mesaj scria " hei pisi mine dor de tine și de curajul tău nebun .. unde te ascunzi ? Oriunde ai fi , te voi găsi !

Cu drag 'L...." "
Îmi venea sa îi spun eu vreo doua , dar din nefericire pentru mine , am primit un alt mesaj , de la Tione : ' hei Rose , vino puțin pana la Mall! Mi-am făcut noi prieteni ! Vino sa îi cunoști ! " ..
În doua minute eram deja în fata Mall-ului așteptând sa vină ceilalți .
-Rose ! Rose ! Mă striga Tione din spate . Eu mă îndrept spre ei bucuroasa .
-Hei Rose ! Sa ții prezint pe noi mei prieteni încurand și ai tai . El a Adrian .
-Hei Rose ! Îmi pare bine de cunoștință ! Se prezintă Adrian . Este un băiat cu parul blond și ochii albaștri cu alte gusturi decât ceilalți băieți .
-îmi pare bine de cunoștință ! Îi strâng mana prietenește .
-Ea e Alexia !
- Hei Rose , Tione mia spus multe lucruri despre tine ! Îmi spune prietenește ea .
Alexia este o fata , înaltă, cu parul castaniu spre negru , slabă , cu fata palid.
-îmi pare bine .. și , cam ce tema spus Tione despre mine ?! O întreb eu
Ea chicoteste și îmi da numărul ei .
- ea e Sabina !
-îmi pare bine ! Zice Sabina energica , îmbrățișându-mă . Ea este o fata energică, cu par blond
-iar el e misteriosul , singuraticul. ...... Luca.
- îmi pare bine Rose! Spune el uitandu-se ciudat la mine . Te știu , și îmi place Cum te comporți !
-ok .... eu îi strâng mana puțin speriata ... păcat îl cunosc .... par negru , înalt ... mi se pare că.... nu .. nu se poate ... nu cred....
După ce mă mai gândesc puțin , și apoi o chem pe Tione speriata :
- Rose , ce ai ? Mă întreabă Tione speriata de fata care o aveam
-E ... El e ! Sau eu uitandu-se speriata la Luca
-Cine .. cinei cine ? Rose ...
În timp ce vorbea Tione cu mine începeam sa văd alb-negru iar apoi o ceata total simțind Cum ating pământul ....