LOVE STORY.Slender Man: "Nu ma cauta.Eu o sa te gasesc..."

Tendinte sinucigase- Marturisirea

HELLO, LUME, SCUZE DE INTARZIERE. CAPITOLUL ESTE CEL MAI ROMANTIC SI EMOTIONANT DE PANA ACUM, SPUNETI-MI CUM VI SE OARE. EU AM PLANS CAND IL SCRIAM, PE VOI OARE VA EMOTIONEZ VREUN PIC?^_^♥♥♥♥ LASATI COMENTARII CEI CARE VRETI SA O CONTINUI, OK? VA PUUUP OE TOTI. PrincessVampireYuko

Ii simteam parfumul. Mirosea mirific, exact ca intotdeauna:mosc, brad si sange...imi umplea narile. Nu simteam nimic in rest, dar stiam ca el era acolo, el si Jeff. Nu puteam sa ma misc, sa vorbesc, macar sa deschid ochii, dar puteam auzi ce era in jurul meu. Ii auzeam vorbind, vocile lor sunau tensionate, pline de vadita ingrijorare.

-Slender...ea e inca...inca...

-E vie, Jeff, respira. Inima inca ii bate, cu greu, dar ii bate. Oricum, chiar si moarta as fi putut sa o readuc la viata. Nu pentru asta imi fac eu griji...

-Pentru ce altceva sa iti faci griji, daca poti sa o vindeci?

-Jeff...monstrii aceia...ma tem fiindca cel mai adesea...adesea isi planteaza samanta in femelele ce ajung in labirint, caci specia lor este formata doar din masculi. Cauta atunci sa se imperecheze cu femelele altor specii.

Jeff il privi oripilat pe Slender Man si ramase bulversat minute bune.

-Doamne...si nu merge...nu stiu, sa ii dai niste pilule, ceva?...

-De asta imi e teama. Odata ce a ramas insarcinata, femela nu poate ucide creatura ce ia nastere in pantecele ei, in niciun fel. Singura cale de a distruge monstrul...este sa o distrugi si pe mama...zise si se cutremura.

In vocea sa puteam percepe suspine. Plangea. Ma stranse mai aproape de el si imi afunda chipul in pieptul lui. O mana a sa imi mangaie ceafa, pe cand cealalta imi tinea trupul.

Au urmat clipe lungi de liniste, in care tot ce auzeam erau pasii pe dalele de piatra.

In mintea mea tipam sinceream explicatii si tremuram de teama! Nu se putea asa ceva, nu puteam fi insarcinata, nu cu acea...greseala a naturii! Nu puteam admite, nu voiam sa cred!

Nu!

Voiam sa fiu a lui. Doar a lui! Doar a lui Slender Man, doar a iubitului meu Sebastian!

Dorinta mi se naruise, iar acum trebuia sa si aduc pe lume un monstru?!

Nu puteam! Sa admit ca in mine! Lua nastere ceva atat de cumplit, de grotesc...de rau!

Sufletul plangea in mine. Nu puteam sa fiu si eu fericita cu cel pe care il iubeam?! Deci nu meritam si eu un gram de fericire? Cu ce gresisem?

Ma luptam cu adevarul, iar adevarul ma ingenunchea si ma darama...pana ce m-am recunoscut in final invinsa. As fi vrut sa ii spun lui Sebastian sa ma lase sa mor, sa imi faca acest ulim favor si sa ma lase sa mor. In chinuri, sa sangerez pana la moarte! Sau sa smulga monstrul din mine, sa il franga, sa nu lase o astfel de fiinta sa ajunga in lume!

Dar il stiam prea bine oe Sebastian si nu m-ar fi lasat sa mor. M-ar fi iubit chiar si cu copilul altcuiva prinzand viata in mine si decat sa imi puna capat zilelor, mai bine ar fi pierit el...

Pacat...totusi, de data asta nu avea sa fie ca el. Macar odata voiam sa imi iau viata in propriile maini si...si sa o termin.

Cand am deschis ochii, I-am zarit pe baietii mei. Slender Man imi tinea palma stanga pe obrazul lui, stand ingenuncheat langa patul meu, lacrimand. Jeff imi tinea cealalta mana intr-a lui si imi dadea parul de pe frunte. Imi zambi cand l-am privit.

-Hei, Slendy, uite cine s-a trezit...sopti el bland, iar eu mi-am intors capul spre Sebastian si I-am dezmierdat obrazul, zambind cu amar.

-Hei...am spus eu cu glas stins.