LOVE STORY.Slender Man: "Nu ma cauta.Eu o sa te gasesc..."

Prieten vechi, victima noua

HEY THERE, GUYS! STIU CA POSTEZ SI EU O DATA PE AN...:)) IMI PARE RAU PENTRU ASTA, DAR NA...MAI BINE MAI RAR DECAT DELOC. AM AVUT CIORNA LA ACEST CAPITOL DE CEVA TIMP, DAR NU ERA GATA SI NU STIAM CUM SA IL TERMIN...ANYWAYS, SPER CA O SA VA PLACA, SPER CA NU MAI SUNT GRESELI DE SCRIERE...SI SPER CA NU V-AM TINUT PREA TARE IN SUSPANS. :D HEHE...*nu dati la fata* ENJOOOY!^^

Jean P.O.V.

-Vino, Jean! Imi striga Jeff in soapta, facandu-mi semn sa il urmez. Am trecut pe sub crengile aplecate ale unor copaci, pasind precaut in spatele criminalului care ma indruma, avand cutitul in mana in tot acest timp. Nu stiam unde mergem, Jeff nu imi spusese nimic.

Oricum, tot drumul ma incercase un puternic sentiment de vinovatie, caruia I se alaturase tristetea si teama... Nu voiam sa il parasesc pe Slender Man si cel mai probabil aveam sa cedez si sa ma intorc la el. Poate ca totusi trebuie sa lupt pentru dragostea asta, imi spuneam. Cate cupluri nu se lupta pentru iubirea lor, daca stiu ca sunt facuti unul pentru celalalt? Eu de ce nu lupt?

Am incercat, fara sa stiu de ce, sa elimin toate aceste ganduri si sa ma concentrez pe ideea de a imi reface viata. Dar...oare mai puteam sa o refac? Dupa toate cate se intamplasera? Dupa ce Jeff si Slender ma tarasera practic in lumea lor?

*flashback*

-Nu pot descrie in cuvinte cata nevoie am de tine, Jean...

-Atunci de ce m-ai parasit...?

*end of flashback *

Un tunet prelung ne facu pe mine si pe Jeff sa ne oprim o secunda, privind cerul.

-Se apropie ploaia...am spus eu, desi era evident.

-Mmhm, aproba Jeff. Si inca o ploaie destul de mare, mai bine ne grabim. Haide!

Ma prinse de mana si am inceput sa alergam spre locul numai de el stiut. M-am uitat in urma mea. Nimic... Cu toate astea, aveam mereu impresia ca el e acolo si sufera si imi reproseaza ca am plecat, doar privindu-ma cu ochii tristi, afundandu-se in propriul lui iad mai mult ca niciodata...

Nu dupa mult timp, Jeff se opri in fata unei cabane, nu foarte mari, din lemn si piatra la baza...avea un aspect rustic, un aer pitoresc si confortabil. Chiar atunci, incepu si ploaia. Jeff isi folosi cutitul ca sa forteze incuietoarea si deschise usa. Am navalit amandoi inauntru, uzi si infrigurati, caci ploaia incepuse brusc si cu putere, iar vantul nu facea decat sa sporeasca senzatia de frig.

-O sa iti placa aici, blondo, spuse Jeff, scotandu-si hanoracul pe cap si scuturandu-si parul lung si negru. Agata haina in cuier si o lua si pe a mea. Locul a apartinut unui batranel, care statea aici singur, pustnic, uitat de lume. Fara rude, fara prieteni, fara sa stie nimeni de existenta lui. Tipul era si orb...l-am omorat acum un an si ceva si am "pastrat" cabana pentru mine, din moment ce nimeni n-a venit sa isi ceara drepturile asupra ei. Dar iti zic, locul e o comoara. Are semineu, bucatarie,la etaj sunt 2 dormitoare, si in camara mai gasesti cate ceva de mancat...batranul conserva mancare de tot felul, muraturi, compoturi, afumaturi...simte-te ca acasa. Fa-ti un dus daca vrei, continua Jeff, descaltandu-se, dupa care scoase din buzunar o bricheta si aprinse o lampa cu gaz, agatata deasupra usii intr-un cui.

Se apuca sa aprinda focul in semineu, iar eu am urcat scara spiralata pana la dormitoare. Mi l-am ales pe cel din dreapta, care avea ferestre mai mari si o priveliste spre inima padurii. Cealalta camera avea priveliste spre sosea...

Mi-am dat jos bluza, ramanand in tricou. Am folosit-o ca sa imi sterg cat de cat parul ud, dupa care m-am pus pe pat, cu un picior sub mine, privind afara la ploaia care facea frunzele si ramurile sa se balanseze si sa se aplece gratios...

Imi era atat de dor de el...simteam ca, in acel moment, singurul monstru eram eu. Eram lasa si egoista...de ce fusesem de acord sa fug cu Jeff? De teama...de teama pentru Sebastian. De teama ca daca ma ucidea, l-ar fi incercat niste sentimente cu mult mai devastatoare...