LOVE STORY.Slender Man: "Nu ma cauta.Eu o sa te gasesc..."

Cartea a II-a. 1.Lysander-Legaturi nebanuite

HEY GUYS, IATA UN NOU CAPITOL, PRIMUL CAPITOL DIN PARTEA A DOUA. SPER SA VA PLACA SI SA VA MENTIN TREAZA ATENTIA SI DE ACEASTA DATA ^_~ :* ENJOY!

Lysander P.O.V

21. DEC. 2016

L-am vazut la scurt timp dupa ce a aparut articolul in ziar. Dar nu el ma interesa, ci dimpotriva, insotitorul lui...Nu-mi venea sa cred. Nici nu stiam cum sa reactionez, nu stiam ce se petrece, nu stiam nimic. Nu imi era teama, o nu, in niciun caz. Eram doar surprins, caci nu ma asteptam la acest lucru. Hm. Interesant...

Am pus stiloul jos si mi-am trosnit degetele, dupa care m-am ridicat de la birou si am coborat scarile din lemn. Mi-am pus pe cap palaria fedora neagra in carouri rosii si mantoul negru ce inlocuia iarna obisnuita geaca de piele si, luand cheile de pe masa de la intrare, am incuiat si am iesit din casa. Era timpul sa fac o mica plimbare prin padure...

Jean P.OV.

-La ce dracului te-ai gandit cand ai fugit cu Jean?! Nemernicule! Racni Sebastian care il tinuse in aer pe Jeff de guler,pana sa arunce cu el de pamant.

Se invarti pe calcaie, maraind, cu o mana la frunte si cealalta pe langa corp, cu pumnul strans... Jeff icni de durere. Aterizase pe o parte, pe antebrat si ridicandu-se cu dificultate, lasa un strigat innabusit cand, in incercarea de a se sprijini in brate, sesiza ca cel drept era cel mai probabil scrantit. Era acoperit in sudoare, respira sacadat si greoi, vomitase de doua ori dupa ce incasase cateva lovituri necrutatoare in stomac si era evident mult prea slabit ca sa mai opuna in vreun fel rezistenta.

-Sebastian, e indeajuns...

-Nu, nu ajunge, Jean. Eu spun cand ajunge!se rasti si la mine.

M-am prefacut ca nu am auzit tonul pe care imi vorbise si am adaugat:

-E prea multa violenta deja, de ce nu putem sa terminam odata? Stii ce? Nu conteaza, nu vreau sa stiu de ce, vreau doar sa se termine.

-Partea asta o sa se termine imediat. Totusi, iti promit, ce urmeaza nu e nici pe departe atat de usor de indurat, spuse cu raceala, impasibil, raspunzandu-I lui Jeff la intrebarea mea, in timp ce il fixa cu niste ochi morti, dintre care unul stralucea cu reflexe rosiatice, ca intotdeauna.

Slender Man se apleca si il prinse nemilos pe Jeff de bratul ranit, suspendandu-l din nou in aer. Jeff scoase un urlet agonic,care imi sfasie numaidecat fiecare bucatica din inima si m-am repezit la Slender.

-Inceteaza! Sebastian, termina odata, tu nu esti asa! M-am saturat de momentele de felul asta! Da-I drumul!

Odata ce m-am apucat de mana lui, el il puse pe Jeff jos, iar acesta incepu sa isi frece bratul ranit. Slender Man lasa ochii in pamant timp de cateva secunde, prinzandu-si tamplele...dupa care sopti:

-I-am vindecat bratul...

Aproape ca puteam sesiza durere in afirmatia facuta de el, de parca era gata sa izbucneasca in plans, de parca toata fiinta lui ar fi regretat acest bine facut criminalului. Nu stiam ce sa fac. Sebastian avea tot mai des aceste momente de confuzie, semn ca lupta lui cu proprii demoni, atat la propriu, cat si la figurat, devenea tot mai greu de castigat cu fiecare zi care trecea.

-Slen...

-Eu o sa ies.

-Nu! Stai asa, trebuie sa...

-Mai tarziu, Jean, promit, mi-o taie scurt, iar cand isi intoarse o ultima data privirea spre mine, am vazut acel suras plin de amaraciune, acea sclipire de foame si de ura fata de propria persoana si de rusine, de parere de rau si compasiune...

Am dat sa fug spre el sa il mai strang o data scurt in brate ca sa il asigur ca sunt langa el, dar imediat ce sesiza ceea ce aveam de gand, se teleporta afara, lasand in urma doar ecoul sunetului static specific lui. In mai putin de doua secunde eram langa Jeff. I-am trecut bratul stang peste umerii mei, ajutandu-l sa se ridice. Icnind, imi spuse: