LOVE STORY.Slender Man: "Nu ma cauta.Eu o sa te gasesc..."

Rutina fricii

-Jean...fugi,spuse Jeff intr-o soapta apasata,fara sa piarda vreo secunda contactul vizual cu creatura fara chip care ne privea de sus,maraind infundat,agitandu-si gratios membrele ce sfasiau aerul asemeni unor bice.

Am inghitit in sec,nefiind in stare sa rup la randul meu,contactul vizual. Imi era...imi era...

-Jean,fugi! scuipa Jeff printre dinti,incruntandu-se, in timp ce isi scotea precaut cutitul din buzunarul de la spate al jeansilor.

Cand am dat sa ma ridic in picioare,Slender isi muta brusc privirea asupra mea,gemand si intorcandu-se treptat cu totul inspre mine,cu unduiri precise,fine... Fara sa astept o a treia rugaminte de-a lui Jeff,m-am intors si am luat-o la fuga,fara sa privesc o secunda inapoi. Niciun alt gand nu mai avea loc in gandul meu decat dorinta de a supravietui. Traheea ma ardea ingrozitor din cauza respiratiei rapide,dar ignoram durerea,stiind ca daca ma opream,as fi invatat ce inseamna cu adevarat durerea.

Nu stiam incotro ma duceam,nu imi pasa,ocoleam copacii si alergam,alergam de parca pentru asta ma nascusem. O emotie bizara ma impingea sa continui sa alerg...dar aceeasi emotie imi spunea sa ma ascund,cu toate ca stiam ca nu are rost. M-ar fi gasit...dar si fuga asta...avea sa se termine la o adica. Era doar o chestiune de timp...si totodata,depindea de cat de mult avea de gand Slender sa continue sa isi joace jocurile psihologice cu mine. Cat avea de gand sa ma tortureze asa. Cat avea sa se delecteze cu starea de panica ce continua sa asceanda in corpul meu.

La un moment dat mi-am dat seama ca traiam un puternic sentiment de deja-vu. Retraiam ceva iar si iar si iar...Aceeasi poveste,acelasi model se succedea zilnic,saptamana de saptamana,luna de luna...incat daca ma concentram putin, as fi putut sa prezic ce urma sa se intample in continuare in viata mea. Viata mea devenise o rutina. Nu ca acele rutine ale unei persoane obisnuite,care se trezeste de dimineata,isi bea cafeaua,petrece mai mult de jumatate din zi la liceu sau birou si apoi se intoarce acasa,cineaza ,vede un episod dintr-un serial popularizat la acel moment si apoi se odihneste. Oh,nu. Nu o astfel de rutina...Traiam o rutina a fricii.

Deodata,croncanitul unei ciori batrane ma readuse la realitate. Inca fugeam. Gatul inca ma ustura. Muschii incepusera sa imi amorteasca si un carcel imi acapara gamba dreapta...cand o mana ferma imi prinse bratul stang si ma azvarli la pamant. Auch! Imi va ramane semn...

Gafaind si cu vederea impaienjenita,cu toti muschii din mine pulsand de usturime. Plamanii mei urlau dupa aer,iar gatul meu arzand refuza sa il primeasca. Simteam ca ma sufoc incet...eram mult prea obosita ca sa mai simt altceva. Speram sa nu fie Slender cel care ma oprise,dar nimic mai mult.

Si spre norocul meu,era Jeff.

Am tusit de cateva ori si m-am ridicat de pe trunchiul lui,sprijinindu-ma in bratele-mi tremurande. Jeff se ridica si el in sezut si ma batu pe spate:

-Usurel,pustoaico...usurel...

Mi-am revenit relativ rapid,iar in secunda doi,am inspirat fortat,strigand:

-Slen...!

-SHHHHHT!!! Doar nu vrei sa il chemi acum,nu-i asa?!tipa Jeff la mine in soapta,apasandu-si palma stanga peste gura mea.

Am negat,scuturand usor din cap,fixandu-l cu ochii mari. Avea dreptate...

-Unde e? Ce ati facut? l-am intrebat cand se desparti de mine.

-Bantuie pe aici...l-am convins sa inceteze...deocamdata.

-Adica?l-am intrebat,albindu-ma usor la fata,iar Jeff ma studie usor surprins de tonul agitat cu care ii pusesem intrebarea.