Jean P.O.V.
M-am indepartat de Jeff si mi-am incrucisat bratele la piept.
-E nemuritor, nu ai cum sa il ucizi...
-Nu e un zeu, Jean, totul si orice are o slabiciune.
-Da, dar tu nu mi-ai spune-o mie,decat daca ai ceva de castigat...
-Bine...daca nu vrei sa stii, trebuia sa imi spui, zise ridicand din umeri, gata sa plece.
L-am prins de brat, iar el ranji si se intoarse. Priveam podeaua, nefiind mandra ca ii ceream lui ajutorul. Mi-am incretit nasul:
-Fie, spune-mi...
-Trebuie sa ii desenezi pe pieptul gol un cerc taiat de un X. Apoi va deveni vulnerabil pana cand semnul dispare. Ii poti infige lama in piept si esti libera...
-Minti.
-De ce as minti?
-Fiindca el spunea ca-I esti prieten. De ce ai vrea sa il omori?
El se stramba si ma ignora, apoi se lovi peste frunte.
-Stii ce? Faci ce vrei, eu doar ti-am spus, Jean, draguta.
-Si cum ar trebui oricum sa ii fac semnul ala nenorocit pe piept?!
Jeff rase cu hohote.
-Esti fata lui! Dormi cu el! Oricum, nu e ca si cum nu l-ai mai dezbracat odata, nu?,
M-am facut toata rosie.
-Nici nu vreau sa mai vad creatura aia vreodata, daramite sa o ating, ce sa mai zic de impartit acelasi PAT?!
-Eu unul zic ca e un pret mic pentru libertate, nu crezi?
"Mda, vezi sa nu...Inediat ce va realiza ce ai de gand sa faci, o sa te sfasie de vie, printeso!" gandea Jeff.
Mi-am strans buzele si am oftat, impingandu-l pe Jeff si iesind val-vartej din camera, trantind usa cu zgomot.L-am auzit razand aingur ca un nebun...
M-am dus in camera mea, unde mi-am periat parul ganditoare. Voiam sa scap cat mai repede, sa ma si razbun...asta parea singura cale.
Il uram atat de mult oentru ceea ce le facuse parintilor mei, pentru ca ma tinea captiva...
Am plans pentru ultima oara. Nu voiam sa o mai fac, voiam sa pastrez durerea ca sa imi alimeneze furia si sa imi dea putere sa imi duc planul la bun sfarsit.
Am auzit usa de la intrare trantindu-se, si stiam ca el venise acasa. Am asteptat un timp ca sa vad daca vine la mine, dar nimic. Au trecut minute bune, o jumatate de ora pana ce m-am decis sa cobor.
Tocurile pantofilor pacaneau delicat pe treptele din granit negru. Slender Man sigur stia ca eram acolo, dar nu se intorsese spre mine.
Statea pe fotoliul lui de catifea, sorbind Dumnezeu stie cum, dintr-o ceasca de ceai pe care o aseza cand si cand pe farfurioara ce o tinea in cealalta mana.
Picioarele ii erau drepte, intinse, puse unul peste altul. Purta doar camasa alba, deschisa la primii doi nasturi, cu gulerul ridicat si manecile suflecate pana la cot.
M-am apropiat de el, incercand sa ma comport cat de natural cu putinta.
-Ai venit din nou tarziu. Nu te vad aproape niciodata, am spus eu infasurandu-mi bratele in jurul gatului lui.
-De cand iti pasa? Ultima data mi-ai spus ca nu vrei sa ma mai vezi niciodata, sau ma insel?
Nu reactionase cum ma asteptam, parea a fi intradevar afectat.
CITEȘTI
LOVE STORY.Slender Man: "Nu ma cauta.Eu o sa te gasesc..."
RomanceNu il poti auzi...nu ai cum sa il vezi...dar simti ca e acolo. Te priveste fara ochi, ranjind fara buze. MEREU