Un nou orizont

Capitolul 1

   Ajunsă la casa din Beverly Hills, mă pregătesc să mă întâlnesc cu mama lui Peyton. Am hotărât că vreau să fac câteva schimbări şi, în acelaşi timp, să pot aduce zânbetul pe buzele unor copilaşi. Aşadar, m-am hotărat să renunţ la cosiţele mele lungi pentru un gest bun.

  Ceasul arată ora 2:50 pm. Îmi iau pe mine rochia preferată şi mă îndrept spre casa aflată în vecinătate. Peyton era în vizită la cel mai bun prieten şi avea să ajungă acasă în jurul orei 5 pm, căci el ştia că avionul meu va fi având să aterizeze la ora 6 pm.

   Sunt întâmpinata cu acelaşi zâmbet cald pe care îl cunoşteam şi de un frumos tort ce avea scris pe el "Happy birthday, Tora!". Fără a sta prea mult pe gânduri, mă instalez pe scaunul de pe care va urma să mă ridic peste puţin timp cu un nou look. 

   După ce Mary îmi aranjează părul, începem să povestim despre surpriza pe care i-o pregătisem lui Peyton când, deodată, se aude telefonul sunând.

"Hello! Peyton? Ajungi acasă în 10 minute? Ok. Să nu uiţi să mergi după flori!", spune Mary.

   Fără a ne da seama, timpul trecuse iar ceasul era deja 4:55 pm. Mă duc repede în camera lui Peyton unde mă aşez cuminte pe pat, aşteptând ca acesta să urce.  După puţin timp, aud uşa de la intrare deschizându-se şi pe Peyton care îi zicea mamei sale ca se duce în camera sa pentru a-şi schimba hainele.

   Uşa se deschide, iar, după un moment de tăcere, Peyton îmi sare in braţe, spunându-mi "La mulţi ani!". După şocul avut, ne aşezăm împreună pe pat unde începem să vorbim.

   "Arăţi minunat!", îmi spune acest. "Tocmai ce voiam să plec spre aeroport. Nu mă aşteptam să te găsesc aici, acum! (...) Am ceva pentru tine". Se ridică de lângă mine şi, din sertarul biroului, scoate o mică punguţă de la PANDORA. "Happy birthday!"

   Deschid cutia şi descopăr o brăţară plină cu charmuri, 15 la număr!

   "Astăzi se împlinesc 15 luni..."

   "Decând ne-am cunoscut prima data", îl întrerup eu.

   Pentru fiecare luna, acesta alesese câte un charm care să-mi aducă aminte de momentele petrecute împreună. Emoţionată şi neştiind ce să-i spun, Peyton se apropie de mine şi mă sărută. Primul sărut pe care îl avusesem. Ne retragem sfioşi şi, neştiind încă ce să spun, Peyton face primul pas, zicându- mi :

   "Aceste 15 luni au fost cele mai frumoase din viaţa mea şi, aş vrea să ştii ca ţin la tine mai mult decât ca la o simplă prietenă. Aşadar, ai vrea să fii my girlfriend?".

   Ca răspuns, mă apropii de el şi, dându-i un mic sărut îi răspund, "Da.". Nu îmi venea să cred câte se întâmplaseră într-o singura zi. Apoi, îi spun că ar trebui sa merg acasă pentru a mă pregăti de cina în familie pe care o planificasem. Acesta se oferă să mă conducă până acasă. Ajunşi în faţa casei mele, acesta mă sărută again şi îmi spune "Ne vedem mai târziu.", eu răspunzându-i "Ora 7:30 pm, nu uita!".

   Deschid uşa casei, descoperind livingul prin de oamenii dragi mie.

   "La mulţi ani!!", strigă cu toţii în cor. Părinţii mei se hotărâseră să-mi facă o surpriză şi ştiind cât de mult îmi doream să petrec această zi şi alături de prietenii din România, organizaseră o petrecere surpriză unde îi invitase pe toţi aceştia. 

   Cu toţii am avut un şoc, eu văzându-i acolo şi ei văzându-ma pe mine cu un nou look în care, după ani lungi, renunţasem la cosiţele mele lungi care odinioară îmi inundau spatele. Pe neaşteptate, mă simt asaltată de îmbrăţişări din partea Helenei şi a lui Raquel care nu ezită să-mi complimenteze părul.

   Urc în camera mea pentru a mă pregăti de petrecerea care avea să înceapă şi, luându-le cu mine pe Helena şi pe Raquel le destăinui surpriza pe care Peyton mi-o făcuse. După ce ne bucurăm şi ne îmbrăţişăm încă o dată, acestea mă ajută să îmi aleg hainele potrivite când, deodată, aud uşa camerei deschizându-se. Era Peyton care, pregătin-du-mi încă o surpriză, îmi adusese un buchet imens de lalele, florile mele preferate. Alerg sper el şi îl imbrăţişez, spunându-i că voi coborî în câteva minute. 

   După ce îmi schimb hainele, mă îndrept spre scări, când observ că toate privirile erau aţintite asupra mea. Nu îmi venea să cred că toate persoanele pe care le iubesc şi care şi ele mă iubesc pe mine erau acolo, în aceeaşi cameră, de ziua mea. 

   Mă simţeam iubită şi, vrând să îi îmbrăţişez pe toţi şi să le mulţumesc că există, cobor în grabă scările. Peyton mă aştepta cu un zânbet larg pe buze şi, luându-mă de mână, mă conduce până în mijlocul camerei unde mă aşează pe un scaun. 

   Tot ceea ce a urmat a fost ceva cu totul şi cu totul neprevăzut.