Madhouse-FireStarter

Celling(Capitolul2)

    "The love is like a walk on the moon,just some people can do this but alot want this."-Cristina P.

   Ore bune de zbor şi parcă nu se mai termina.Nu mai zburasem de mult cu avionul,cam 3 ani,de la ultima călătorie cu One Direction.Mă întreb unde am fii fost acum dacă totul ar fi rămas la fel,dacă Jennet nu ar fi apărut,sau mai rău,dacă şi ea ar fi murit?Încă mai zace în mine mica speranţă de a mă trezi din acest coşmar,dar din păcate nu este un coşmar.M-am îndepărtat de toţi,în loc sa merg mai departe,să lupt pentru mine,Jennet şi chiar şi pentru Perrie.Unii ar spune ca mi-am irosit 3 ani frumoşi.Acum la 23 de ani văd totul diferit,mai clar,mai cu capul pe umeri.Cum ar spune şi tata,aceasta este vârsta la care un bărbat ar trebui să se căsătorească.De aş avea cu cine!Iubirea nu mai este de mine,s-a sfârşit ca o vară iubita de toţi,care nu se va mai întoarce la fel."Iubirea este ca o călătorie pe lună,puţini oameni o pot face şi destui o doresc."

   Am auzit vocea pilotului,ne pregăteam de aterizare,ciudat a fost faptul că inima a început sa bată tare.Numai gândul c-o voi revedea mă înnebuneşte.

   Am păşit încet dar sigur afară din avion,emoţiile apărând.Am mers fără a ştii măcar unde.Am căutat un Motel,mi-am lăsat lucrurile şi am ponit în căutarea ei.În mesaj scria undeva în spatele zidului,aveam de mers mai toată ziua.

  Pe drum aveam senzaţia că lumea mă cunoşte,sau că cel puţin că mă vede ca pe un ciudat.Mergând am zărit o fată blondă,păr mediu,piele albă ca varul.Nu îmi venea a crede, era ea.Am început să alerg până la ea,dar dintr-o dată a dispărut,odată cu ea şi lumea.

   M-am trezit într-o încăpere.Eram aşezat pe "un pat",stilul chinezesc.Auzeam voci de afară,şi nu înţelegeam o iotă.Am auzit câţiva paşi,iar ea a intrat.Mă întrebam dacă visez,dacă mă înşeală ochii,sau dacă am murit.S-a apropiat de mine fără a spune ceva,doar mi-a verificat fruntea,apoi m-a împins pe spate punându-mi o compresă pe frunte.Părea furioasă,tristă,goală,altă persoană.A dat să plece dar am oprit-o.

-De ce continuăm să jucăm acest joc al tăcerii? am întrebat-o,dar fără răspuns.

  Şi-a smucit mâna şi a plecat.Nici măcar nu a întors capul să se uite la mine.Am auzit cum a luat-o la fugă,iar eu nu puteam face nimic.Îmi simţeam corpul plin de "durere",slăbit.Am adormit,sperând că atunci când mă voi trezi ea să fie lângă mine.

  M-am trezit transpirat şi tremurând,i-am zărit silueta în faţa mea.M-am aşezat în şezut,apoi ea a deshis discuţia.

-Ai venit cu un scop.Care este acela?Spune-l şi pleacă,cât mai repede! poziţia corpului ei era una bizară,stătea cu capul în jos,stilul turcesc

-Eu...Uite,i-am luat mâinile făcând-o să îşi ridice privirea la mine,nu fi aşa,ştiu,doare să mă vezi,aşa cum pe mine mă doare să te văd,dar amândoi trebuie să acceptăm realitatea,să o înfruntăm,să mergem prin ea,să o putem privi.Dacă tu te ascunzi aici nu rezolvi nimic,aşa cum nici eu nu am rezolvat nimic în tot acest timp.am oftat şi am scos inelul,Înainte de a murii,Perrie mi-a lăsat acest inel,trebuia să ţi-l dau acum 3 ani,dar am uitat,am fost şocat de tot,am fost pur şi simplu lovit de trenul tristeţii.

  Am privit-o.L-a luat pur şi simplu,plasându-l pe inelarul mâinii stângi.Privirea îi era înecată în lacrimi,minunaţii ochii,înecâdu-se uşor.Îşi privea mâna cu o oarecare nostalgie.Buzele ei se întreseschiseră afară ieşind un gol "Mulţumesc".Am încercat să îmi fac curaj s-o întreb de unde în are,dar nu am avut atât de mare putere să o întreb.Am simţit că are ceva pe suflet,părea bătută de soartă,se pare că revenise la vechea culoare a părului.Am dat să-i ating faţa,dar s-a întors,făcându-mă să mă simt ca un idiot.

-Ai ceva mai mult?Sau doar acest inel? vocea ei era ruptă de această lume

-Ar fi ceva,dar nu cred că te-ar interesa.

-Spune!Te ascult acum!

-Vreau să te întorci!Nu să stai cu mine,dar,doar întoarce-te.Te rog!

-Am să mă gândesc.Promit!Când pleci de aici?

-Mâine,ai noaptea la dispoziţie.

   Am văzut-o cum se ridică,lăsându-mă singur în cameră.Am zărit o tavă cu mâncare,semn că nu era aşa de indiferentă.Dar oare ce s-a întâmplat de a venit aici?Austin unde e?I-a făcut ceva?

  Las totul baltă,cel puţin în seara asta.Mâine va fii un alt început,simt asta.