Capitolul 7

150 9 2
                                    

"Nu toate revederile sunt bune,cel puţin nu cele de la care trebuie să-ţi iei Adio!"

   O priveam cum dormea,era inocentă,prea inocentă. Ţi se pare atât de nedrept totul,dar nu ai ce face... Taci şi înghiţi,că altfel iţi pierzi minţile. Eu eram pe cale să le pierd şi de-a binelea. Cum un înger ca ea plătea atât de scump? Divinitatea chiar nu vedea ce face? Cum să o supui atâtor greutăţi încât să îţi vină să urli? 

   Acum că am recuperat-o să o pierd iar?Te rog zi-mi că este imposibil, că Dumnezeu nu va lăsa să se întample asta!

  Telefonul mă întrerupe încet dar sigur din a o privii! Era un mesaj:

"Nu toate revederile sunt bune,cel puţin nu cele de la care trebuie să-ţi iei Adio!"

 Eram din ce in ce mai speriat, cu toate tampeniile astea. Zilele trecute telefonul,acum mesajul. Am dat sa scriu un mesaj catre destinatar, insa tot timpul imi aparea "No send"! Tampit,telefon tampit,nu mai suportam aceasta situatie,cine sa fie in spatele numarului. Am incercat si sa sun,insa tot ce face e sa se intrerupta conectiunea. Nu mai inteleg,daca nu imi spune nimic rau,de ce nu se arata? Cine este , dar mai ales, ce ascunde?

 Fara sa-mi dau seama Jennet se trezise si tot ceea ce facea era sa se uite la mine. O adoram,asta era cuvantul potrivit pentru sentimentele mele.

 -Esti bine? Pari ingandurat?

 -Da,sunt bine. am inceput sa o mangai pe fata in timp ce aceasta isi inchidea ochii usor,de parca dulcele somn ar fi luat-o.Te iubesc!

 -Si eu pe tine,stii bine asta!

  Am privit-o indelung,ochii nostri erau plini de lacrimi,dar amandoi stiam ca nu era momentul sa vorbim despre asta,si ca acel moment probabil nu va veni,dar era de preferat sa nu o facem acum,sa nu distrugem ceea ce parca incerca sa se nasca intre noi,sa nu distrugem fericirea falsa care o creeaza linistitea,sa nu ne distrugem pe noi, inainte de toate.Doream sa o sarut,dar in capul meu erau atat de multe intrebari,incat buzele mele ,parca , erau obosite si sa stea inchise sau in mod de repaus. Imi doream sa o fac a mea,sa stiu ca fiecare centimetru al pielii ei era atins doar de mine,de nimeni altcineva,ca dupa atata timp pasiunea va fi cat de cat domolita, si ca , in sfarsit, vom deveni o singura persoana. Dar o vedeam,era lipsita de putere,iar in mintea mea nu era decat un singur scop,ca ea sa fie cat mai mult timp in viata,sa fie langa mine chiar si la 5 mentri distanta,dar doar sa o stiu vie,fericita si ca ma iubeste.

  -Daca te gandesti la faptul ca voi muri, nu-ti fa atatea griji,pentru ca pana la urma toti murim.Si chiar daca este posibil sa plec mai devreme decat este normal,voi pleca cu tine in inima si gand, stii asta mai bine decat mine,pentru ca, stiu ca, in adancul sufletului tau stiai ca te iubesc chiar si atunci cand eu negam asta,chiar si atunci cand nu doream sa vin,chiar si cand am stat ascunsa. Doar iubeste-ma cat timp sunt cu tine,cat timp suntem amandoi,pentru ca aceste clipe,secunde,minute impreuna nu vor mai veni, iar o data trecute, nu se mai intorc. E crud cum unii care nu se iubesc raman impreuna,iar noi nu avem aceeasi soarta. Amandoi am suferit,dar te rog, de data asta, hai sa o facem diferit,atat de diferit incat si Zeii sa fie invidiosi pe noi, pe simplul fapt ca ne iubim in prezent, si ca pentru noi nu exista nici urmatoarea secunda,ca cea pe care o avem acum e unica si singura. Te rog, considera asta un ultim dar al meu...   

  Am facut-o sa taca,am sarutat-o atat de apasat incat buzele parca luau foc,iar corpurile noastre parca erau inflacare de toate gandurile si de toate atingerile nostre. Am vrut sa ma opresc,nu doream sa o epuizez,dar era nu a vrut,a inceput sa-mi dea tricoul jos,m-am supus dorintei ei,asa cum a spus si ea,era posibil sa fie un ultim dar al ei. Am privit-o,intreband-o tacut daca asta era ce isi dorea,mi-a dat din cap in semn ca da, asa ca am continuat, ritualul in care ne descotoroseam de haine era parca din ce in ce mai lung,doream sa o simt,sa-i simt pielea pe a mea, sa fiu singurul care avea sa o iubeasca cu atata pasiune,sa fiu eu cel care-i putea oferi totul.

 Nu am sa uit noaptea aceea niciodata,pentru ca pur si simplu,amandoi ne-am dat toata dragostea din noi,pentru ca pur si simplu stiam ca era posibil sa nu mai avem alta ocazie. Amandoi am adormit plagand, desi nu asta ar fi trebuit sa facem.

Madhouse-FireStarterUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum