Hey Baby! Nebunie Curată

Capitolul 14

DANBI

Bat la următoarele două camere, dar constat că sunt goale.

Oare ale cui sunt?

La camera cu numărul trei am mai mult noroc. Kookie deschide ușa căscând mai puternic decât Hobi în această dimineață.

— 'Neața.

— Dacă așa se salută în ziua de azi la prânz. spun și zâmbesc în colțul gurii.

— Of, noona! spune și se întinde.

— Hai, du-te jos ca să mănânci ceva.

— Dar...

— Du-te când îți zic!

Kookie a dat aprobator din cap și, urmându-i exemplul lui Jimin, a trecut pe lângă mine și pașii lui s-au auzit până când a coborât.

Altă ușă, altă surpriză.

Bat o singură dată la ușă până când Jin o deschide. Când am făcut contat vizual amândoi ne-am speriat într-o oarecare măsură.

Tricoul lui Jin era inexistent și s-a ascuns după ușă, vizibil rușinat de cele întâmplate.

—  Danbi, nu mă așteptam să te găsesc pe aici azi. spune zâmbind rușinat.

—  Masa e gata. spun și îmi frământ buzele două secunde. Mai bine ne vedem acolo.

— Ai dreptate! spune repede și închide ușa.

— Pa, Jin. spun după ce acesta intră în cameră. Sau ușa lui Jin.

Îmi scarpin ușor fruntea încercând să alung din minte acest moment jenant pe care mi-l voi aduce aminte când somnul nu o să mă găsească

Singurul pe care trebuia să-l chem era Rap Monster. Minunat!

Nu înțeleg de ce nu a venit jos când am ajuns eu aici. Probabil așteptă și el invitație specială la masă.

Merg spre ușa lui înarmându-mă tot drumul cu răbdare, dar cel mai probabil fac asta degeaba.

Bat o dată, de doua ori, de trei ori și nimic.

Când eram convinsă că ușa o să rămână nemișcată și voiam să plec, ușa s-a deschis dintr-o dată și mâna lui Rap Monster m-a tras înauntru.

Probabil că dacă nu ar fi fost mâna lui eram pe jos din cauză că îmi cam pierdusem echilibrul când m-a tras asa brusc. Sperietura mea nici nu se compara cu zâmbetul lui.

— Ești tâmpit?! M-au speriat de moarte! spun și îmi duc mâna spre inimă, asigurându-mă că e totul în regulă.

— Să fi văzut ce față aveai. spune râzând și își așează o mână pe abdomen.

Râsul lui nu făcea decât să mă enerveze și să-mi doresc și mai tare să îi întorc cât mai repede favoarea.

Mâna mea s-a repezit spre nasul lui și mi-am încleștat degetele în jurul nasului lui.

Râsul lui Namjoon s-a oprit instantaneu, iar fața lui șocată nu a făcut decât să-mi vindece mica zgârietură din orgoliu.

— Să fi vazut ce față aveai. spun imitându-l.

— Bine, cu asta m-ai facut. spune resemnat și îmi îndepărtează mâna. Dar de ce ai făcut asta?

— Mă gandeam că dacă nu mai respiri pe nas o să taci. spun râzând. Dar tu, de ce ai facut asta? întreb privindu-l atent.