Autoservire

Partea întâi

- Scarlet, nu putem opri aici. Știu cât de mult vrei să te piși dar în momentul ăsta e al naibii de cald și aglomerat.

Geamul e fierbinte. Văd dogoreala de pe asfalt, aburul se ridică și învăluie roțile autoturismului. Ce plăcut e, gândesc cu sălbăticie. Într-un joc al ochilor închiși îmi văd tălpile goale fremătând drumul ăsta, departe de aglomerația citadină. Mă uit cu coada ochiului în stânga. Ah, nu, nu acum! Jack bea apă. Buzele lui se mulează pe deschizătura sticlei și ochii i se închid în cel mai sexy mod atunci când lichidul îi alunecă pe gât. Încerc să mă concentrez pe ce spunea mai devreme și când simt că mi-am adunat cuvintele dau drumul unei înjurături.

- Șșș, nu vorbi așa. Oprim imediat într-un loc mai liniștit. Trebuie să cumpărăm băutură rece și ceva de mâncare.

Nu mă abțin să nu mă holbez la hainele lui. Poartă blugi albaștri ușor spălăciți și un tricou în V prin care-i văd toți mușchii. Brațele îi sunt masive și ceea ce îmi place e că are mâini mari, care mi-ar putea înșfăca țâțele fără greutate. Înghit în sec.

- Hei bulache, cred că benzinăria asta e ok, zice Brandon. Du-te tu cu fata.

- Ți-e frică singură? Mă întreabă Jack agățându-se cu degetele de medalionul de la gât. E un simbol rotund, argintiu, nu-mi pot da seama ce inscripție e pe el și nici nu îmi pasă pentru moment.

- Da, mă tem puțin, răspund cu o voce incredibil de răgușită.

Cât teatru...

Și el știe că mint. Tot ce vreau e să vină cu mine și să mă fută și simt că și el urmărește același lucru. Zâmbim amândoi ca într-un flagrant. Îl trimitem pe Brandon să facă plinul și să ia proviziile necesare.

- Vezi că închid mașina, da?

- Dă la mine cheile, zice tipul adorabil de pe bancheta din spate.

Înșfac un pachet de gumă din bordero și îmi vâr o lamă în gură. Cobor mestecând-o cu rigurozitate, fac tot posibilul ca gustul meu să fie bun și dulce. Când sunt cu ambele picioare pe asfaltul sfărâmat de dogoare mă uit în jos, la propriul meu trup. Am converși albaștri și o cămașă în carouri, strânsă cu nod în jurul taliei iar blugii tăiați scurt sunt fix pe gustul lui.

- Hai, scumpete, șoptește Jack la urechea mea apucându-mă de mijloc.

Dar n-are de gând să își țină mâna pe mine. Eliiberează îndată strânsoarea și mergem tăcuți în spatele clădirii, unde dăm de o ușă metalică de un roșu strident.

- Vino cu mine, bâigui eu.

- Ce benzinărie mai e și asta... spune înaintând și singurul lucru pe care îl mai aud în curând e respirația lui neregulată spărgându-se în perdeaua părului meu.

Înăuntru e acceptabil. Există o plăcuță de dimensiune redusă pe care scrie “Benzinăria lui Morgan”– un alt nume idiot de proprietar sau așa ceva. Undeva în centru sunt patru oglinzi mari, iar pe dreapta toaletele. Îl zăresc pe Jack în spatele meu. Am impresia că e aproape, se atinge de mine mai mult și mai mult, până mă oprește lângă chiuvetă cu palmele sprijinite de marginea ei.

- Hai, te duci? O spune ironic fiindcă nici de nenorocit nu-mi slăbește strânsoarea.

Dar tensiunea se învolburează în jurul nostru. Am senzația că e un vortex agitat pe măsură ce respirațiile noastre se amestecă. Devin tot mai frenetice. La un momentdat am impresia că se împinge în mine, savurând zona caldă dintre coapse apoi se trage înapoi și iar împinge...

- Ai fost cam agitată astăzi, nu crezi?

- Posibil.

Îi simt transpirația șuvoi pe gât, îmi biciuie spatele cu fierbințeala , realizez că devine din ce în ce mai tare, da, e o delicioasă contracție. Îi simt membrul întărit la maximum deși nu ne atingem în nici un alt mod direct..