O lume doar a mea

11.Dezastru

Vreau sa va cer scuze ca nu am mai postat de ceva timp dar nu am avut idei.Am ascultat muzica, am ieșit afară dar degeaba.Odata metodele astea mă ajutau dar nu si lunile astea.Din câteva idei de abia am reușit sa scriu capitolul asta.
Spor la citit!
......................................................

...Era chiar Chealse.
-Tu! Ce cauți aici? Întreb eu.
-Voi va cunoasteti? Intreaba Eric nedumerit.
-Eu trebuie sa plec.Spun pe un ton rece.
-Nu și dacă plec eu prima.Zice Chealse.
-Pa Eric! Spun indreptandu-ma spre iesire.
Dar unde o sa dorm? Of, de ce trebuia sa fie viața asta așa de grea? Dacă nu ma certam cu "prietenele" mele nu trebuia sa mă duc la depozit și nu mă intalneam cu Eric, cu Chealse și acum eram în pat cu popcorn în mână uitandu-ma la un film.
Mă îndrept spre casă.Cand ajung observ acelasi haos prin toată casa.Imi fac un dus , mă îmbrac în pijamalele mele pufoase și adorm cu același program în minte:
1.Trebuie sa merg la școală.
2.La ora 17:30 trebuie sa-mi iau părinții de la spital și după sa vin acasă.
3.Mai văd eu ce mai fac.
"-Jorge, Mia? Strig eu.
-Bună! Spune Mia.
-Ce mai faci?
-Îl căutam pe Jorge.
-Eu te căutăm pe tine.zic eu.
-Cu ce te pot ajuta?
-Aveam nevoie de un sfat.
-În legătură cu ce?
-În legătură cu cearta de azi.
-Aha.
-Nu știu ce ar trebui sa fac.Spun îngândurata.
-Cel mai bun sfat pe care ti-l pot da este să lași lucrurile să vină de la sine.
-Dar nu pot sa fac asta.
-Trebuie sa lași timpul sa treacă.
-O sa încerc deși nu cred ca o sa rezist fără sa mai răbufnesc încă o dată.
-O sa vezi ca totul o sa revină la normal.zice Mia.
-Bine, pa!
-Vorbim mâine!
Ora 7:40.
Mă trezesc și îmi fac rutina de dimineata.Ma îmbrac cu o pereche de blugi negri tăiați în genunchi, un tricou alb,un hanorac negru și adidasi de aceeași culoare.Parul îl las desfăcut și sunt gata.
Ajung la școală și mă așez în ultima banca.Langa mine sa așezat nimeni altul decât Eric.
-Ai găsit jurnalul? Întreabă el.
-Nu.
-De ce ai scos microfonul și camera?întreabă el pe un ton dur.
-Mie nu-mi place sa fiu tot timpul urmărită de cineva.Zic și eu pe același ton.
-Of, nu înțelegi? Poarta-le și gata.
-Nu vreau.
-O sa le porti forțată.tipa Eric.
-Pleacă de lângă mine!
El nu schiță niciun gest.
-Acum.tip eu.
S-a ridicat nervos și a plecat. Îmi strâng lucrurile și ies pe ușa clasei indreptandu-ma spre parcul de lângă școală.
Mă așez pe o banca și încep sa plâng. Nu mai suport. M-am săturat să fiu controlata și dezamăgită de toată lumea.Imi doresc sa am din nou 5 ani, sa nu am nici măcar o grijă. Acum ce am ? O mama care nu-si mai amintește nimic și un tată care a fost pe cale sa moara.Viata mea este groaznică.Stau și mă gândesc cu ce am greșit de primesc în schimb numai rau.
Au trecu deja 2 ore de când plâng și îmi pun tot felul de întrebări. Mă ridic îmi șterg lacrimile și mă îndrept înapoi spre școală. Am pierdut ora de sport și ora de dirigenție. Mă duc în ultima banca și aștept ca profesoara de matematica sa intre în clasa.In loc de vocea dânsei aud alta voce.

 -Bună!

-Bună!

-Eu sunt Ariadna!Eric mi-a dat sa-ti dau asta.
Spune și îmi da o cutie.
-Mulțumesc dar nu o vreau.
-Eric mi-a spus sa nu o iau înapoi așa ca eu o las aici și plec.Pa!
-Stai...
Am deschis cutia și înăuntru era un bilețel și o brățară albastra, pe ea este scrisa "Ride or die".
În bilet scria:
......................................................
Sper ca v-a placut capitolul! ♡♥