Limitele Inocenței

Cap.11-Pierdut printre gânduri

~ Daniel's POV ~

De când am ieşit din clasa Oliviei, zâmbesc într-una ca un idiot fără să mă mai pot opri. Fata aia e atât de comică şi drăguță . Timidă ,dar tupeistă. Tipa asta e o enigmă pe care abia aştept să o desluşesc. Mă intrigă în mai multe feluri ,adică nu ştiu dacă e fizicul ei ,sau comportamentul enigmatic sau poate faptul că în sfârşit s-a găsit fata care să mă pună la punct şi să mă facă să mă îndrăgostesc de ea.

Abia când observ mâna lui Conner care se flutură prin fața mea ,îmi dau seamă că am căzut pe gânduri şi că fata asta începe deja să-mi cauzeze probleme şi ce e cel mai ciudat e că o cunosc doar de o zi.

-Hey,frate .Ce-i cu tine ? Unde ți-e gândul ? Danielll....Tu măcar auzi ce-ți zic ?

-Ohh...scuze ,frate. M-am pierdut printre gânduri.

-Mda...am observat . La ce te gândeai aşa profund ?

Ezit un moment din a-i răspunde lui Conner. Nu ştiu dacă să îi zic că e posibil să mă fi îndrăgostit sau să nu îi zic,adică e cel mai bun prieten al meu ,suntem mai ceva ca frați. Ohhh ,dar la naiba . Ce pot să îi zis ? "Conner ,ştii ,eu m-am îndrăgostit de fata cu care am vorbit la dulapuri şi cu care am stat în bancă cât am fost în acea clasă pentru proiectul ăla nenorocit .A fost ceva gen ,dragoste la prima vedere.".Mda...sigur o să zică că am înnebunit. Dar trebuie să îi spun ceva ,aşa că mă decid şi îi răspund simplu:

- La o fată. 《spun cu jumătate de gură》

-La o fată ? Ce fată ? 《întreabă foarte curios prietenul meu》

~Conner's POV~

La naiba ,dacă zici Olivia ,jur că o să te strâng de gât Daniel. Stai...ce mama naibii tot gândesc ? De ce m-ar înteresa pe mine o fată ca ea ? Adică ,da..am observat-o încă de când a intrat prima data pe porțile liceului,şi da ,e drăguță ,dar doar atât . Adică ce ? Sunt bărbat, şi mi se pare ceva normal să mă uit după fete,dar totuşi ...nu ştiu ,e ceva cu tipa asta ,mă intrigă într-un mod ciudat , cum nicio umană nu a mai făcut-o până acum şi nici măcar nu o ştiu atât de bine .

-Olivia .《spune simplu acesta》

Doamne ... cred că îmi pierd mințile. Nu i-a pronunțat nici bine numele că deja simt că i-au foc. Cred că nici Cascada Niagara nu m-ar putea răcori în acest moment.

~Daniel's POV~

Conner pare foarte şocat de răspunsul meu şi pare că meditează la ce tocmai i-am zis. Stă câteva minute fără să spună vre-o ceva şi cred că încearcă să-şi găsească cuvintele .Însă într-un final spune :

-Olivia ? Cine-i tipa ? 《întreabă acesta nedumerit》

Perfect...altă întrebare nu găsea şi el ? Adică ştiam că e un căpcăun ,dar nici chiar atât de uituc.

-E tipa cu care am făcut azi cunoştință la dulapuri şi e aceeaşi tipă cu care am stat azi în bancă pe durata acelei ore în care trebuia să facem rahatul ăla de proiect.

-Ooo ...deci aşa o chema.《spune prietenul meu ,începând să râdă》

-Frate ,eşti un pămpău..《îi spun eu şi încep să râd foarte zgomotos ,dar acesta doar stă şi se uită la mine ,cu una dintre sprâncene ridicată în semn de întrebare》

-Şi de ce mă rog sunt pămpălău ? 《întreabă blondul ,cam nedumerit》

-Nimic. Nu mai contează. Hai să mergem.《atât îi mai spun înainte de a înainta pe holurile liceul 》

Şi mă bucur în sinea mea că nu a mai pus întrebări legate de Olivia sau de ce îmi era gândul la ea. Deci,cum îi aud paşii în urmă,îmi dau seama că şi Conner a pornit în aceeaşi direcție ca mine,fără alte comentarii în plus.