Limitele Inocenței

Cap.3-Imposibil

~Perspectiva Oliviei~

Nu-mi venea să cred ,acel mit se dovedise a fi real. Cu toate că la început am crezut că mă înşel ,dar acum sunt convinsă că începeam să mă transform într-o creatură fără inimă.

Totul începuse în seara următoare ,când deodată aveam o poftă neobişnuită de sânge . Cel mai dubios lucru era faptul că puteam simți cum se scurge sângele prin venele persoanelor care mă înconjurau şi în acelaşi timp crescându-mi pofta de sânge. Atunci am realizat că începeam să mă transform şi că acel mit se dovedise a fi real.

Tot ce speram era să mă pot controla şi să nu îmi rănesc familia sau pe oricine altcineva. Însă pentru a putea să reuşesc asta trebuie mai întâi să îmi descopăr slăbiciunile şi să încerc să îmi controlez oarecum tentațiile sau pe scurt, trebuie să mă redescopăr pe mine insămi.

Totuşi ,ceea ce nu reuşeam să îmi dau seama era simplu fapt că nu ştiam cum să trec neobservată. Până la urmă ,sigur îşi va da seama cineva. Era imposibil să nu observi colții .

-Olivia ,hai la masă !《strigă mama din bucătărie》

-Vin imediat.

Vai ...ce mă fac acum...urma să iau masa împreună cu părinții mei. Încep să mă plimb stresată prin cameră în aşa fel încât sigur aş fi făcut o gaură în parchet. Încerc să născocesc un plan,însă nimic. Singurul lucru pe care îl mai puteam face acum e să găsesc o metodă prin care să îmi acopăr colții,dar din păcate eşuez şi de această dată.

-Olivia 《mai strigă mama încă o dată ,însă de această dată pe un ton răstit》

-Acum,acum .《spun şi mă îndrept spre bucătărie》

Când ajung în bucătărie observ că părinții mei deja începuseră să mănânce aşa că le urez "Poftă bună " ,iar aceştia îmi mulțumesc la rândul lor.

-Scumpo,te simți bine ? 《întreabă mama îngrijorată》

-Da,de ce ?《mă grăbesc să îi răspund 》

-Eşti foarte palidă .《spune tata înaintea mamei》

Firarr...am uitat de acest aspect . Am fost prea concentrată pe ascunsul colților încât am uitat că vampirii sunt mai ceva ca varul la față. Trebuia măcar să mă uit în oglindă şi m-aş fi dat cu fond de ten dacă observam . Dar eu nu...offf ce uitucă sunt.

-Nu am dormit prea bine aseară ,poate de asta. 《născocesc o minciună inventată pe loc》

-Off draga mea ,nu iți fă griji ,sigur o să te descurci minunat în prima zi de şcoală .《spune mama ,acum afişând un zâmbet》

Mă uit puțin ciudat la ea ,ridicând dintr-o sprânceană. Şcoală ??? Ooo da ,încă un lucru de care am uitat . Mâine începea şcoala ,iar eu aveam să îmi cunosc noii colegi şi toate restu.

-Şi eu sper să mă descurc. 《îi spun mamei ,afişând şi eu acelaşi zâmbet》