Seara de duminică ne-a prins uitându-ne la un show de comedie ieftină în timp ce făceam întrecere de cine bagă mai multe floricele în gură. Era să ne înecăm de două ori când bufneam în râs. Nu a zis nimic despre petrecere toată ziua și deja devenea suspicios, mai ales când mă privea pe furiș și fugea cu telefonul în baie sau în bucătărie. Sunt mai mult decât sigură că pune ceva la cale, ceva ce nu mi-ar plăcea și sper totuși să nu mai fie inclus cineva anume în planul ei.
Am căscat prelung și m-am uitat la ceas. Aproape opt seara și Katy e mai tăcută ca niciodată. Mă ridic și mă întind până simt că-mi pocnesc oasele.
- Ce faci marți? Întreb, uitându-mă lung la vaza cu flori roz din cameră.
- Dimineața sau seara, ridică din sprâncene sugestiv și pufnesc.
- Dimineața. E lansarea liniei de lenjerii, și după o mică petrecere.
- Hm, să-mi consult agenda și te anunț, rostește gânditoare.
Arunc cu o pernă spre ea și începe să râdă.
- Voi fi acolo, nu-ți fă griji, mă asigură și zâmbește larg. Se fâstâcește apoi se uită la telefon. Ce zici de o plimbare?
Face ochii ăia de cățel milog și deja a câștigat. Oftez și mai arunc o privire spre ceas.
- Bine, dar nu stăm mult, ridic un deget autoritar spre ea și aprobă din cap ca o jucărie stricată.
Cât timp s-a pregătit, m-am schimbat în ceva mai decent și mi-am dus lucrurile la mașină. Katy era dubios de aranjată și mă făcea să mă simt ciudat îmbrăcată în tricoul meu negru și simplu și pantalonii crem.
- Mergem cu mașina mea și te aduc eu înapoi după, bine? Spun în timp ce-mi iau geanta și-mi îndes încărcătorul de la telefon și toate chestiile ce le-am împrăștiat prin holul micuț.
- Atât timp cât mă aduci întreagă, mie îmi convine.
- Ha-ha, mă strâmb la ea și ieșim.
Katy trimite un mesaj probabil lui Joe – sau Teo? – apoi își îndeasă telefonul în buzunarul gecii de blugi și-mi zâmbește larg.
- Deja se înfiripă ceva? Întreb cât așteptăm liftul.
- Ce? Ah, nu, Doamne, râde și își dă o șuviță de păr după ureche. Doar... punem și noi țara la cale.
Clipesc des și o privesc atentă. Își fixează privirea pe numărul etajelor și bate din picior. Asta face de obicei când e emoționată sau ascunde ceva. Hm.
- Și unde spuneai că mergem?
- Ah, păi pe aici prin zonă. Nu prea departe, să găsim și loc de parcare pe undeva.
Aprob și urcăm în lift. Parcarea și drumurile sunt cam libere și în vreo zece minute deja am străbătut cinci străzi, Parchez în apropiere de un părculeț și cobor, strângându-mi mai bine geaca de blugi în jurul meu. Începe să bată vântul și tot părul îmi vine peste față.
Katy mă apucă de braț și mergem de-a lungul străzii până ajungem lângă o terasă plină de luminițe. Îmi povestește despre părinții ei, care plănuiesc să vină să o viziteze săptămâna viitoare și m-a invitat să iau masa cu ei. Accept fericită cu gândul că îi voi revedea, mama ei e cea mai caldă și iubitoare persoană pe care am cunoscut-o vreodată iar tatăl ei spune cele mai nebunești glume.
