- Înainte să îmi sari în cap, nu știe pentru cine e dublura, fiecare invitație vine cu una, așa că eu m-am gândit la tine. Iar tu ca o prietenă bună ce ești o să mă însoțești, spune și mai are puțin și se urcă pe mine.
- Stai, hai să recapitulăm puțin. Erik, tipul pe care eu nu-l suport și care nu mă suportă, are o expoziție săptămâna viitoare la National Gallery și ți-a dat o invitație dublă, iar tu vrei ca eu să te însoțesc? întreb și pun accent pe fiecare cuvânt, sperând să își dea seama de clișeu.
Katy în schimb mă privește de parcă sunt toantă și nu înțeleg care e formula chimică a apei, apoi își dă ochii peste cap.
- Exact!
- Atât ai de spus?! Katy, dacă vrei ca expoziția să se termine cu bine, cel mai bun lucru din lume e ca eu să nu merg, crede-mă.
Mă ridic de pe canapea lăsând-o oftând dramatic. Cred că și-a greșit meseria, ar fi putut fi o actriță perfectă.
- Nu spune asta, nici măcar nu o să vă întâlniți, spune relaxată și mă încrunt.
- Cum vine asta?
- Va fi ocupat cu organizarea și prezentarea, nici nu își va da seama că ești acolo.
De data asta râd. Sigur, și șoarecele a mâncat pisica.
- Sunt sigură că ar observa persoana care ia spus că suferă de lipsă de atenție. Și mai ales persoana căreia ia furat lucrurile doar ca să i le trimită prin curier, nu crezi? spun ironic și aștept reacția ei.
Pentru câteva secunde e liniște deplină în birou dar izbucnitul în râs al prietenei mele mă face să tresar. Nu mă aștepam la reacția asta.
- Puteam să jur că el ți le-a luat, însă e cam forțată treaba cu curierul. Și când Dumnezeu i-ai spus asta?!
- Aseară. Am avut o... conversație rapidă și îndejuns de directă încât să nu ne mai acceptăm prezența unul altuia. Așa că sunt nevoită să te refuz, spun de data asta tristă.
- Deci de asta ai plecat așa nervoasă?
N-aș vrea să recunosc că el mi-a stricat seara și starea de spirit, însă aprob din cap lent, dându-i mai multă importanță decât ar merita.
- Îmi pare rău! Dacă aș fi știut că se întâmplă asta, aș fi refuzat din start.
Privirea ei tristă îmi înmoaie puțin sufletul și îi fac semn că este în regulă.
- Nu aveai de unde ști, Katy. Am și eu o parte din vină, nu m-am putut abține și m-am luat de el. Și te-am lăsat și singură, suntem chit până la urmă.
- E ciudat ce-mi spui tu despre el. Ce e drept, nici nu-l cunosc atât de bine, însă nu mi se pare genul de persoană care ar face asta, spune și bănuiesc că se referă la furtul lucrurilor.
Îmi dau ochii peste cap. Da, pisica blândă zgârâie rău, mi-am dat seama de asta.
- Am aflat acum amândouă. Revenind la invitația ta... e destul de logic că nu pot fi acolo.
Katy nu spune nimic câteva secunde lungi, apoi bate din palme, făcându-mă să tresar din nou.
- Uite cum facem. Înțeleg că e ceva între voi doi care nu funcționează, așa că noi o să mergem după deschidere. Nu mă fascinează discursurile lungi, așa că o să fie șanse mici să dăm de el; pariez că va fi o grămadă de lume.
