Dimineața următoare începuse prea devreme spre nefericirea mea și m-am încruntat ofticată la Katy care trăgea de mine cu prea multă forță la cât de mică era.
- Katy, e zece dimineața și e sâmbătă. Chiar sper să ardă ceva de mă trezești acum, spun cu capul băgat în pernă, încercând să-mi păstrez pătura peste mine. Ea râde și se trântește peste mine, sufocându-mă.
- Nu arde încă, dar am planuri care trebuie îndeplinite și asta înseamnă că nu avem timp de dormit.
Mă întorc pe o parte și casc prelung, și spre mirarea mea nu mă durea spatele deloc. Mă gândesc să fac schimb de canapele cu Katy. Uitându-mă la persoana în cauză, la ochii ei mult prea strălucitori și la zâmbetul prea mare pentru o persoană care abia s-a trezit, e clar că nu mă așteaptă nimic bun.
- Și care ar fi planurile tale? întreb, punându-mi o mână sub cap.
- Te las să te pregătești și afli pe drum. Dar îți recomand să te îmbraci lejer, și eventual să îți iei adidași. Nu vreau să fiu aruncată de la etaj diseară dacă te dor picioarele, zâmbește și își ridică mâinile în semn de apărare.
O privesc cu ochii îngustați și aprob din cap. Dacă cineva ar cunoaște-o pe Katy măcar pe jumătate cât o fac eu, ar și că fata asta e ca un spiriduș ce bagă mâna în priză în fiecare dimineață, de acolo și cantitatea enormă de energie. Și când își pune ceva în plan doar o posibilă apocalipsă o poate opri. Sau o prietenă nașpa ca mine. În fine, îi dau apă la moară de data asta și o las să se bucure atât cât poate.
O dau jos și mă îndrept spre baie, în timp ce ea mă anunță că face cafeaua. Îmi prind părul la spate într-o coadă și mă pregătesc când îmi dau seama că am lăsat bagajul micuț pregătit pe zilele astea în mașină . Oftez, și ies din baie tot în pijamalele cu Minnie.
- Katy, merg până în parcare. Vezi că îți iau cheile, strig de pe hol și îmi iau și telefonul în treacăt.
Cobor cu liftul cele trei etaje și ies în aerul răcoros de aprilie. Din fericire, parcarea nu e așa populată, doar câțiva vecini ce își plimbă cățeii și fug repede spre mașină. Deschid portbagajul și apuc bagajul micuț de mână, apoi arunc o privire curioasă spre două femei de vârsta a doua ce trecuseră pe lângă mine. Nu mi-au scăpat privirile lor amuzate la cum sunt îmbrăcată, așa că îmi dau ochii peste cap și mă îndrept înapoi spre complex. În fața liftului mai sunt trei persoane și mă gândesc dacă să o iau pe scări sau să îl aștept pe următorul.
Până la urmă ce se poate întâmpla. Oamenii nu au mai văzut pe nimeni în pijamale sâmbătă dimineața? Mă oftic și mă apropii de lift. Nimeni nu se întoarce spre mine și zâmbesc mulțumită.
Intru ultima și apăs butonul de trei, văzând că restul coboară la unu. Bun, deci scap repede. Inspir și verific telefonul. Un mesaj îmi atrage atenția și îl deschid cu inima bătând mai tare.
" Marți te aștept la sediu pentru a-mi arăta ultimele retușuri. Legat de ce m-ai rugat, am vești pentru tine."
Vești bune sau rele? Îi răspund un OK și trimit apoi îmi ridic capul când ușile liftului se deschid. Cei trei din spatele meu ies, dar în schimb intra un alt tip. Apasă pe șase și stă în dreapta mea, măsurându-mă cu o sprânceană ridicată, probabil gândindu-se de la care casă de copii am fugit.
Mda, jur că nu îi mai iau hainele lui Katy prea curând. Cu colțul ochiului îl văd că își reprimă un zâmbet și mă încrunt. Liftul acesta se poate mișca mai lent de atât?
Expir tot aerul din plămâni și bat pasul pe loc până când se liftul se oprește și ușile se deschid încet, parcă făcându-mi în ciudă.
- Spune-i lui Katy să ți le dea pe cele cu dinozauri data viitoare, aud că spune când ies și mă întorc mirată.
