Telefonul Elley mă scoate din transă și închid portofoliul mai mulțumită decât mă așteptam. Se scuză și se retrage subtil de la masă, iar Vlaimir îmi atrage atenția deschizând subiectul plăților.
- Ne-am gândit ceva vreme la costurile publicității, având în vedere trecutul nostru. Am decis să o dublăm și pentru că am mărit perioada contractului, dar și pentru calitatea serviciilor. Sunt sigur că va avea succes datorită ție, Angel.
Cuvintele lui încălzesc o parte din mine, aceea care muncește din greu și care primește meritele într-un final. Îi zâmbesc sincer și îl asigur că vom face treabă bună ca de obicei. Între timp, mâncarea este servită iar Elly se întoarce cu un zâmbet larg pe față.
- Am discutat cu viitorul manager al librăriei, spune și ia o gură de vin. I-am povestit puțin despre tine, mi-a spus că e nerăbdător să te vadă.
Entuziasmul ei mă face să râd și mă întreb cine ar putea fi.
- Este din zonă sau l-ați cunoscut în Seattle?
Întreb, încercând să-mi fac o părere vagă despre cel cu care voi colabora pentru un an.
- E din Londra, dar ne-am întâlnit acum două luni la o expoziție de artă. Am descoperit că avem câțiva prieteni comuni și am ajuns între timp să colaborăm în Seattle la câteva proiecte.
Înghit vinul cu un nod în gât, aducându-mi aminte de expoziția la care urmează să merg.
- Bănuiesc că diseară o să îl cunosc mai bine, spun și ambii aprobă.
Prânzul decurge cu discuții relaxante și multe râsete. N-am mințit când am spus că îmi era dor de ei, îmi aduc aminte puțin de părinții mei. Îmi povestesc despre unii angajați, ultimele destinații în care au fost în vacanțe și nu-mi dau seama când trec aproape trei ore. Semnăm ambii contractul și îi întind și documentele de la ultima campanie la care am colaborat.
- Mulțumim pentru tot, Angel. Ne vedem diseară!
Vladimir îmi strânge mâna, apoi ne luăm la revedere.
***
Dacă aș fi participat la vreun concurs de cine bea mai multă cafea într-o zi, cu siguranță aș fi câștigat. La a șasea cană deja terminată, simt că mi se scurtcircuitează creierul și decid că e îndeajuns pentru ziua de azi, dacă vreau să mai pot fi în stare să port o discuție la cină.
Îmi strâng lucrurile și mă îndrept spre casă, mulțumindu-i celui de sus că nu e trafic. Havanah mă întâmpină cu un căscat prelung și un mieunat slab semn că am trezit-o.
- Pun pariu că dormeai foarte bine, spun și îi mângâi capul. Nu vrei să facem schimb de locuri pentru o zi, eu să dorm toată ziua și tu să conduci două firme?
Havanah mă privește lung câteva clipe apoi îmi mușcă degetul. Încep să râd și o mai alint câteva clipe. Se întoarce pe toate părțile și se întinde, făcându-mi parcă în ciudă că eu nu pot. Oricât de activă și aglomerată îmi e viața, mereu încerc să îi ofer atenție și iubire să nu îmi simtă atât de tare lipsa atunci când rămâne singură. Oricum ar fi, bănuiesc că somnul e mai important pentru ea acum decât viața mea stresantă, așa că decide că un pui de somn în plus nu strică.
O sărut pe creștet și mă asigur că îi las mâncarea preferată și apă, apoi mă pregătesc de cină. Elly mi-a trimis mai devreme un mesaj cu locația și ora și abia am timp de un duș. Apa caldă e ultimul lucru care mă ajută acum pentru că mă adoarme indiferent câtă cofeina am consumat, așa că mă grăbesc. Decid că rochia neagră și simplă, lungă până la genunchi este alegerea potrivită, împreună cu pantofi roșii. Pe cât de clasic, pe atât de elegant. Îmi prind părul la spate într-o coadă și aleg un machiaj discret. Când sunt gata, Havanah își deschide doar un ochi și miaună, făcându-mă să râd.
