Vecinul de Vizavi / Volumul 2

"Oficial înțelegerea a căzut"

- Acoperă-te. - Îi spuse vampirul lui Catherine pe un ton cât putea de calm în asemenea situație, pe față neavând nici o expresie concretă. După care îi aruncă, cămașa de pe pat.
- Toată tremur, îmi este teamă. Când am devenit atât de frumoasă?  - Se gândi șatena luându-și cămașa.

Dante s-a pus față în față cu Seth, care stătea ferm pe picioare la vreo zece centimetri de el. Brusc pumnul drept al vampirului făcu' contact puternic cu fața brunetului, care se dezechilibră și făcu' doi pași în spate. Catherine amuți, și-a pus mâinile la gură pentru a fi sigură că nu scoate nici măcar un țipăt. Lupul alfa se înfurie, atacă și el dar Dante evită și îl doborî la pământ. 
- Ne-am înțeles să nu te atingi de ea acum că m-am întors! - Ridică vampirul tonul vocii, mâinile îi tremurau de nervi, iar ochii lui nu erau nicicând mai roșii și plini de furie.
- M-am răzgândit. - Zâmbi lupul șiret, ridicându-se de pe podea. - Oficial înțelegerea a căzut. - Continuă acesta punându-și ușor buza de sus de sânge.
- Nemernicule! - A spus sărind la el pentru al ataca dar ceva îl împiedica.
Josh îi prinse mâinile la spate, așa  împiedicându-l să mai facă vreun pas, iar Chase se poziționă între cei doi adversari.
- Habar nu am ce se petrece aici, dar sa terminat! - Striga Josh extrem de iritat.
- Cath.- Îi rosti roșcatul numele fetei văzândo tremurând de frică într-un colț.
- Sunt bine. - Răspunse cu vocea puțin tremurândă, la întrebarea nerostită dar evidentă.- Du-l pe Seth de aici, te rog. - Auzind teama din vocea șatenei Dante se potoli, iar ochii lui și-au recăpătat culoare inițială.

- Ce s-a putut întâmpla că este atât de speriată? Seth, ce ai făcut?- După acest gând rapid Chase l-a luat pe Seth și îl escortă afară din apartament, iar după  câteva secunte a plecat și blondinul.
- Eu am speriat-o în halul acesta? Cred că da. În orice caz, corcitura aia v-a plăti  pentru ce a făcut. - Se gândi vampirul începând să se apropie de Catherine.

Ajuns la aproximativ un metru distanță  unul de celălalt, acesta făcu' un pas în spate întâldnindu-se cu peretele rece și  înghițind în sec. Pulsul îi era accelerat, respirația greoaie, chiar și genunchii îi tremurau, iar o pânză de lacrimi aștepta  să se rupă în ochii ei. Dante nu a încetat să se apropie de ea. Șatena a închis  ochii strângându-i puternic, era gata să  primească aceeași lovitură ca liderul ei extrem de tupeist. Dar nu, vampirul o cuprinse ușor de la șolduri și își lăsă capul pe umărul ei stâng. Catherine a tresărit și își deschise ochii, pentru prima dată era încremenită în brațele lui.
- Nu inteleg, de ce îți este teamă de mine? Nu te-am lovit niciodată și nici nu o voi face vreodată. Mai ales că nu tu ai fost de vină, am văzut și auzit totul începând din momentul în care a intrat în dormitor. - Îi mărturisi și o stranse cu grijă de trupul lui.
- Pulsul începe să ia un ritm normal iar membrele au încetat să îmi mai tremure. Încep să mă liniștesc. Dar nu înțeleg, ce m-a apucat mai devreme? Oare este posibil chiar să fi rămas cu un fel de traume după cele întâmplate în  conacul lui Hiroshi? - Șatena își ridică  ușor mâinile și îl îmbrățișă strâns pe vampir, încleștându-și degetele în tricoul mulat și negru al acestuia.