One Direction adopt me[FINALIZAT]

Capitolul 2-Misca!

Savvanah:
Am deschis ochii încet,ridicându-ma somnoroasa din pat(dacă se poate numi asa). Am privit fereastra aburita unde picături de ploaie băteau in geamul de sticla. Am suspinat amintindu-mi ca trebuie sa fiu pregătită pentru azi. Nu mai vreau inca o pedeapsa. Am privit ceasul vechi unde acul indica 7:15. Am gonit spre dulapul mic si prăfuit unde am ales un tricou in franjuri negru,blugi negri tăiați si spălăciți si  niște teniși negri prăfuiți. Mi-am pieptănat parul încâlcit si spălându-ma pe fata am realizat ca a trecut timpul. Am coborât rapid scările unde directoarea si ingrijitoarele ma așteptau sfioase. Toate aveau niște aere de dive având privirea ridicată. M-am indreptat cu pași mărunți spre canapeaua din mijlocul sufrageriei. Niște copii se jucau cu jucăriile urmând sa vina alții. Am privit dezamagita fetele arogante ale ingrijitoarelor,toate fiind rudele mele. Ba mătuși,Ba bunici,Ba verisoare. Toate ma urăsc pentru ca sunt diferită de familia mea. Mi s-a povestit ca toată familia era bruneta cu par drept cu ochi caprui,veseli si enervanți. Eu sunt diferită,am parul gri-alb buclat din naștere ,ochii albastri plus rece si distanta si foarte impulsiva.
-Mai sunt 2 ore pana vine trupa. Toată lumea in camerele lor sa se pregătească.a spus directoarea rece când toti s-au adunat pe canapeaua prafuita. Toti s-au conformat si au plecat.
-Savvanah tu rămâi aici.ordinul ei m-a surprins dar am rămas pe loc cum a zis ea.
-Va trebui sa faci curat peste tot:bucatarie,sufragerie,baie si camera ta. Haide,ai doar 2 ore! Mișca!mi-a țipat in fata.
Am alergat după produsele de curățat si am inceput sa fac curat in bucatarie. Totul mirosea a mucegai si spațiu închis. Imi venea sa vomit. Cum am putut sa trăiesc aici. Am terminat cu bucătăria urmând baia. Dacă am zis ca bucătăria e oribila atunci baia e teroare. Se simțea miros de nevoi personale si săpun expirat. Am terminat de lustruit,in sufragerie aranjand niște lucruri si am aerisit  fiecare încăpere. Am ajuns in camera mea unde am treaba decisivă. Am inceput sa pun hainele aranjate in dulap,frecand pereții murdari de sange pana la spălatul podelei. Am aerisit si aici camera,mici picături de apa intrând in încăpere. Am răsuflat usurata când am văzut ca totul e gata. Am iesit afara pe scările principale ale ușii,privind ploaia furtunoasa dar plăcuta. Mereu am iubit ploaia. Dacă eu nu plâng,sa plângă cerul pentru mine. Am simțit o companie lângă mine,singura mea prietena,Samantha,stand lângă mine si zâmbindu-mi. Am rămas perplexă câteva secunde,fiind socata ca o văd după 3 luni.
-Sam,ce cauți aici?
Sam a fost adoptată acum 3 luni.
-M-au abandonat aici. Chiar nu stiu ce am făcut. A inceput sa plângă. Am strâns-o tare in brațe simțind ca are nevoie de consolare.
Sam e bruneta cu ochi negri ca noaptea,are 16 ani si zâmbăreata si copilăroasă.

-Va fi bine. Vei găsii pe cineva care va fi bucuros sa te adopte.
-Mulțumesc. Esti cea mai buna prietena. Sa stii ca vei fii si tu adoptată odată si odată.
-Nu prea cred.
Am inceput sa vorbim asa petrecând dimineata.

N/A:Hello!
Daca va place,dați un comentariu si o steluța ca apreciere. Va pup!