Dragă Jonathan,
Doare. Doare mai tare ca niciodată.
Cuvintele sunt niște săgeți ce îmi străpung inima. Nu mai pot. Cedez.
Plâng. Și nu cu lacrimi prefăcute. Plâng cu strigătele sufletului de disperare.
Nimeni nu mă aude. Nimeni nu-mi vede sufletul cum se zbate. Nimeni nu mă înțelege.
De ce?
Oare sunt un nimeni uitat de lume? Un nimeni care nu merită atenție?
Și da, tăcerea ta mă omoară. Mă scoate din sărite faptul că tu taci. Sau chicotești? Te bucuri?
Spune!
Cu drag, din închisoare
CITEȘTI
Cu drag, din închisoare
Short StoryUn singur suflet ce se zbate între adevăr și minciună. Rezultat al realității mult prea crunte. Închis în propria închisoare. ,,De ce? Oricum nu mai contează, privește unde am ajuns amândoi datorită nebuniei tale!" *poveste cu 2 înțelesuri.
