Și ce rost mai avea viața când era așa crudă? Exact, nu mai avea.
Își dorea moartea în fiecare secundă, gândul de a se sinucide îi dădea târcoale, dar nu avea puterea.
Aproape că-și mai dădea o șansă. Începuse să creadă minciuna că e puternică, dar cedă.
Acum stătea întinsă și privea stelele. Marea întrebare ce o frământa era dacă se va transforma și ea într-o stea. Probabil va fi o supernovă ce va exploda datorită sentimentelor. Sau va fi un fulg de nea?
Acum nimic nu mai conta.
Șinele de tren tremurau sub ea și zgomotul extrem de enervant al trenului ce se apropia cu o viteză năucitoare o scotea din sărite. Nu avea ce să mai facă, decizia a fost doar a ei.
Până la urmă, trebuia să ducă cineva scrisorile pe lumea cealaltă, de aceea era acolo cu o cutie în brațele sale.
Nu mai avea regrete. Se simțea împlinită.
Sfârșit
CITEȘTI
Cu drag, din închisoare
ContoUn singur suflet ce se zbate între adevăr și minciună. Rezultat al realității mult prea crunte. Închis în propria închisoare. ,,De ce? Oricum nu mai contează, privește unde am ajuns amândoi datorită nebuniei tale!" *poveste cu 2 înțelesuri.
