Scrisoarea 21

441 109 5
                                    

Dragă Jonathan,

Văd! Văd disprețul oamenilor când trec pe lângă celula mea, văd cum ar vrea să-mi pătrundă trupul, cum ar vrea să îmi ia inima și să mi-o arunce undeva.
Știu! Știu asta. M-ar vrea moartă, m-ar vrea chinuită. Ei nu înțeleg că am fost destul de chinuită. Ei nu înțeleg nimic din universul meu. Râd când le spun că sunt nevinovată.
Știi? Le dau inima singură, nu îi las să se chinuie ca să o scoată. Oricum nu mai e bună de nimic, oricum are răni prea adânci. Cui i-ar folosi?
Știi? Mă las omorâtă. Omul din interior e mort de ani de zile, cel exterior se lasă dominat de interior, nu mai am mult. Nu mai am mult și am să vin la tine.

Cu drag, din închisoare

Cu drag, din închisoare Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum