Scrisoarea 37

372 90 3
                                    

Dragă Jonathan,

   Aș vrea dimineață să mă trezesc din visare. Încă sper și ceva îmi șoptește mereu că viața mea este un vis. Mă rog, un coșmar.
Dar ce contează ce este dacă dimineață mă voi trezi în micul meu apartament din Paris?
Cred că nu trebuia să adorm. Dormitul uneori aduce coșmare. Coșmarul meu este un labirint fără sfârșit. Ce mă fac? Să mă pierd în el sau să chem divinitățile să mă scoată?
Prea târziu! Sunt pierdută în propriul iad.
Da, în iad.

Cu drag, din închisoare

Cu drag, din închisoare Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum