Scrisoarea 36

364 89 14
                                    

Dragă Jonathan,

   Dacă până acum mi-am crezut părinții fără inimă, acum îi cred și fără creier. S-au lăsat manipulați de orgoliu? Sau să fi fost oare durerea? Cert este că orice ar fi fost în această încurcătură mi-a distrus viața definitiv.
Știi cum e să mai ai o speranță în adâncul sufletului și aceea să fie spulberată? Visam ca după închisoare să am o viață normală, dar nu! Voi trăi în boscheți.
Am aflat din scrisorile mamei că imediat după ce am fost închisă, tata a insistat să adopte un copil. Nu era o idee rea, așa că au adoptat un băiat în vârstă de zece ani. L-au educat, l-au transformat într-un francez cu acte în regulă, cu alte cuvinte mi-au creat copia în variantă masculină și m-au uitat. Cui i-ar mai trebui o criminală?
Picătura care a umplut paharul este că i-au lăsat lui tot. Case, mașini, grădini, flori, pachete de țigări, pasta de dinți... Tot!
Numele meu nu s-a regăsit în testamentul lăsat de ei.
Magnifique!

Cu drag, din închisoare

Cu drag, din închisoare Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum