Scrisoarea 43

392 87 7
                                    

Dragă Jonathan,

   Nu știu ce să mă mai fac. Am umblat în sus, în jos și nimic.
Nimic bun.
Am dormit pe bănci, pe cartoane și cam atât.
Am fost "acasă", dar tâmpitul ăla de copil adoptat, deși știe că acolo ar fi casa mea, m-a scos afară cu o mătură.
Nu pot să fac nimic. Leșin pe la colțuri, mă trezesc linsă de un maidanez, ba niște șobolani îmi dau târcoale. Nimic bun.

Cu drag, de pe un carton

Cu drag, din închisoare Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum