Îngerul

Antrenamentul

- Bună ziua! ( Konnichiwa) maestre, salutasem eu şi în acelaşi timp mă înclinai cu respect.

- Zi! Ce zi?? Nu vezi că e dimineaţă?, Mi-o tăie bătrânelul repede, şi se încruntă.

- Ne pare rău bunicule, prietena mea nu a vrut să jignească.

Faţa bătrânelului se lumină imediat.

- Angel! Tu eşti? Ce mare ai crescut! Ce mult a trecut !

- Da, a trecut ceva vreme, dar dumneata nu te-ai schimbat deloc , ba chiar pari mai tânar.

- Eu tânăr! Laso baltă copile unde crezi că ajungi dacă mă flatezi, zise bătrânelul cu un zâmbet larg pe faţă.

- Tinere, se pare că ai găsit ce aveai de protejat şi sursa puterii de a merge mai departe, aveai dreptate e aşa cum ai descris-o.

- Despre ce vorbiţi voi, vreau şi eu să ştiu!

- Vei afla cât de curând îmi zise Angel.

- Fetiţo, ai făcut o greşeală, nu sunt eu maestrul acestui ,,dojo'' zise batrânelul pe un ton calm.

- Îmi pare rău domnule.

- Nu trebuie să fii formală fata mea, poţi să imi spui bunic cum îmi spune prietenul tău, şi te rog spune-mi numele tău.

- Mulţumesc bunicule, mă numesc Yume (vis).

- Ce nume special ai, şi după cum spune numele tău ai vreun ,,VIS''?

- Da am! am zis eu fără a sta prea mult pe gânduri.

- Vom fi încântaţi să îl auzim la o ceaşcă de ceai, acolo îl vei cunoaşte pe maestrul acestui ,,DOJO'', vă voi conduce eu întracolo, urmaţi-mă.

Mergeam pe un coridor lung, treceam pe lângă multe camere, eu mă întrebam ce persoană era maestrul, încercam să-mi formez o imagine in minte cum arată maestrul.

- Am ajuns! spuse bătrânul .

Deschise uşa, ne invită să intrăm cu încredere, şi ne spuse că el merge să pregătească ceaiul. Încăperea în care am intrat era destul de mare, în mijlocul camerei era o masă joasă şi patru perne, pereţii erau din lemn şi pânză ( specific templelor şi dojourilor ).

- Angel unde e maestrul?

- Să ne asezăm, va veni din clipă în clipă.

- Nu bine trmină vorba din gură , că în cameră intră o femeie, cu părul lung alb, ochi negri sclipitori, buzele roşii şi tenul deschis la culoare, purta un kimono negru de antrenament, părul îi era împletit, privirea ei era ca a unui şoim, atentă la fiecare detaliu, părea că ne examina atent, în mâna dreaptă ţinea un băţ lung.

Cum o zări Angel pe această femeie îşi plecă fruntea şi îşi ascunse privirea.

- Sensei! ( maestru, profesor ), misterioasa femeie se apropie de noi.

- Ce te aduce din nou aici, elev încăpăţânat!

- Sensei, am plecat din timpul antrenamentelor şi îmi pare rău.

- Va să zică te-ai întors .

- Dumneavoastră sunteţi sensei?

- De eu sunt! Dar tu cine eşti ?