Îngerul

Noi prietenii se leaga

 Însfârşit ne aflam în faţa şcolii, şcoală de prestigiu, care era pentru copiii unor oameni cu renume, şi noi fîceam parte din acel grup. La intrare ne aştepta un profesor, care când ne-a zărit a venit spre noi.

- Pe aici, vă aşteptam, voi sunteţi : Yume, Angel şi Kana am dreptate?

- Da, domnule răspunse promt Angel.

- Eu sunt dirigintele vostru vă voi conduce spre clasă, vă rog să ma urmaţi.

- Desigur.

- Puteţi să îmi spuneţi Tanaka.

- Domnule profesor cum să vă strigăm pe nume?

- Deoarece, v-aţi calificat în top şapte, aceşti elevi au o sală de studiu doar pentru ei, de asemenea eu sunt îndrumătorul vostru, aând aveţi nevoie nu ezitaţi să îmi cereţi ajutorul.

- Vă mulţumin domnule.... domnule Tanaka.

Am ajuns în faţa clasei , esra clasa de liceu 2 A. am intrat oarecum timizi.

- Copii, linişte! Aceştia sunt noii voştri colegi, îi rog să se prezinte.

- Eu mă numesc Yume Egao am şaptesprezece ani, îmi place filozofia şi să pictez sper că ne vom înţelege !

- Eu sunt Kana Reika, am şaisprezece ani, îmi place folclorul ţării noastre de asemenea istoria şi mi-ar plăcea să mă alătur clubului de teatru.

- Eu mă numesc Angel Şhiro, am şaptesprezece ani, îmi place muzica rock, sper şi eu că ne vom înţelege în anii care vor urma.

- Ce ciudat e cel cu părul lung! se auzeau voci în spate.

- Dragi elevi, ve-ti putea comenta la alegerea stilului colegilor vostri când îi ve-ţi întrece, ei au ocupat primele locuri în top şapte.

- Ei!? se auzeau vocile mirate ale colegilor.

- Da, chiar ei, acum vă rog să ocupaţi locurile libere, iar în pauză vă voi prezenta sala de studiu, acolo îi veţi întâlni şi pe ceilalţi.

- Da, domnule diriginte.

Ne aşezaserăm la locurile noastre, aveam banca lângă cea a lui Angel chiar lânga geam, Kana ocupase locul din faţa mea, ora trecu foarte repede, profesorul ne conduse pe coridor, am urcat la al III-lea etaj şi chiar la capătul holului se afla o uşă mare din lemn vopsit negru foarte frumoasă.

- Aici, este sala de studiu .

Profesorul deschse uşa, am intrat înăuntru, încăperea era de-a dreptul enormă, era decorată în stil englezesc victorian, şi foarte luminoasă, lângă geamuri se afla o masă din lemn masiv de douasprezece persoane, scaunele erau tapiţate, în dreapta o canapea enormă şi lângă ea două fotolii iar în faţa acesteia se afla o masuţă mică din sticlă iar în partea stângă pe tot peretele era o bibliotecă şi câteva fotolii.

- Este superb aici, şi este făcut doar pentru noi?

- Desigur, domnişoară Kana.

- Se deschise uşa şi pe ea intrară patru elevi, ei trebuiau sa fie cei patru.

- Heei, lume nouă!!! Cum vă numiţi ?

- Eu sunt Yume, ea e Kana, iar el Angel, eram nerăbdătoare să vă cunosc, voi sunteţi ?

- Eu sunt Elizabeth îmi puteţi spune Ely sau Lizzi si ămi place Dansul.

Avea părul blond şi ochii albaştru deschis iar faţa ei era foarte luminoasă.

- Eu sunt Nathaniel sunt fratele geamăn al lui Elizăbeth, suntem pe jumătate englezi, iar mie îmi place să scriu versuri şi poezii, suntem încântaţi să ne cunoaştem. Părea mult mai matur decât sora lui dar avea chipul la fel de luminos.

- Pe mine mă cheamă Saya şi sunt membru în clubul de lupte Japoneze, eu sunt arcaş, sper să ne înţelegem bine.

- Eu sunt Ken, şi eu fac parte din clubul de lupte japoneze şi practic lupta cu sabia.

Saya avea ochii de culoare închisă iar părul ei era lung negru cu vârfurile roşcate, Ken avea la fel părul castaniu şi ochii de un verde închis şi plini de mistere.

- Dar voi ce talenta aveţi? întrebă Elyza curioasă.

- Eu pictez şi îmi place să citesc cărţi de filozofie.

- Eu sunt pasionetă de folclor şi aş vrea să mă înscriu în clubul de teatru.

- Eu cânt la vioară şi totodată îmi place muzica rock.

- O să fiţi un grup foarte interesant, aşa cred.

- Domnule Tanaka aveţi dreptate, spuse calmă Saya.

- Încurând trebuie să apară şi ce-a de-a opta persoană dragii mei.

- A - 8-a persoană?! am întrebat eu foarte mirată.

- Da Yume, preşedintele consiliului de elevi el ar fi a-8-a persoană din top dar este ocupat mai tot timpul şi el dă examenele altcumva avănd în vedere că este plecat aproape tot timpul, îmi răspunse Ken.

- Plecat?! Unde?

- El este un cântăreţ de Pop-Rock , Kana aşa că este mai tot timpul plecat la concerte şi când se întoarce este în delegaţiile pentru şcoală.

- Ah! Înţeleg acum, mulţumesc Lizzy.

- Hei, Hei, vorbiţi cumva de mine dragilor? V- am lipsit? Am auzit că avem colegi noi, în micul nostru grup, ei trebuie să fie Angel, Kana şi Yume.

- De unde ne ştii?

- Am primit datele şi pozele voastre pe avion când am venit de la Roma.

Era un băiat înalt cu ochii mov-cenuşii iar părul de culoarea caramelului, părea a fi sociabil.

- Acum că suntem toţi am venit cu ideile pentru spectacolul de primăvară.

Am mers şi ne-am aşezat la masă unde am început să vorbim despre spectacolul de primăvară.

- Eu nu voi mai pleca din ţară pentru un timp, pentru doi ani mai exact. Acum să revenim de unde rămăsesem, ce ziceţi de un concert la sfârşitul festivalului?

- Sună bine! a zis Angel, acest lucru m-a surprins nu l-am vazut implicat în acţiunile şcolii până acum.

- Am putea să combinăm Folclorul cu contemporanul?

- Sună interesant Kana, continuă.

- Păi am putea să ne ajutăm de talentele noastre, de costume am putea să ne ocupăm noi fetele, la coregrafie să ne ajute Lizzy, la versuri Ken iar tu Rin ai putea să ne ajuţi cu muzica.

- Sună chiar Foarte bine, ar fi chiar frumos să putem pune în aplicare acest plan.

- Mulţumesc Nathaniel.

1f