Îngerul

Trecutul se intoarce

- Hei, copii cum a fost?

- Cum de v-aţi întors aşa repede am întrebat noi miraţi ,dar Kana lângă ei foarte liniştită.

Am spus că ne întoarcem imediat ce rezolvăm câteva treburi.

- Iar acum?

- Acum am rezolvat! ne anunţă Kana zâmbitoare.

- Cum ar fi?

- Păi să spunem că am găsit datele directorului şi trecutul său din Kyoto, dar acstea ar putea să vă întristeze.

- Eu eram foarte neliniştită, şi începusem să tremur puţin, De ce să ne întristăm?

- Dragii mei mai bine să ne aşezăm şi după aceea vom povestii totul, ne sfătui Jikan.

Acum eram aşezaţi şi mult mai liniştiţi, Ame a început să ne povestească tot ce făcuseră în acest timp.

- Uitaţi, eu şi Jikan am fost din nou în Kyoto pentru a verifica datele directorului, dar am găsit şi trecutul său ascuns.

- Cum ar fi? întrebă Angel gata să îşi piardă răbdarea.

- El a fost unul dintre asociaţii părinţilor voştri, dar când preaiubita sa soţie a murit totul s-a schimbat în rău.

- Soţia lui a murit în timpul unui incendiu la companie unde se găsise si el, din câte am văzut pe filmarea care a fost oarecum ascunsă el a încercat să îşi salveze soţia care era prinsă sub un dulap în flăcări, dar din cauza fumului gros el a leşinat dar taţii voştri care au auyit de accident au intrat în clădire ca să-i salveze până să ajungă pompierii. Dar din cauza neputinţei lui de aşi salva soţia, el a considerat că persoanele vinovate de incendiu ar fi părinţii voştri pe care s-a şi răzbunat aşa cum a crezut el că îşi face dreptate, însă Rin nu ştie nimic din acest trecut obscur.

- De asta îmi era mie frică, începusem eu cu multe temeri.

- Mai rău e că v-a recunoscut şi e pe urmele voastre, plănuieşte să facă un accident în care să fiţi victime.

- Mă asteptam la asta, nu îţi face griji Ame, eu şi Yume ne-am continuat antrenamentul mult mai strict decât ănainte.

- Ştiţi că v-am spus să lăsaţi antrenamentul pentru o viaţă normală, dar acum sunt mândră de voi.

- Ame, te rog să nu te superi dar am fost în pod şi am văzut imagini pictate din trecut, haine şi arme.

- Acela este trecutul voi nu aveşi de-a face cu el, şi nu m-am supărat, iar acum e timpul să vă arat ce se găseste în subsol.

- Subsol?!

Am mers în garaj iar acolo Ame a deschis uşa care ducea către subsol, am coborât multe scări care erau luminate de neoane albe, ajunşi jos am intrat într-o sală imensă care era cât toata suprafaţa casei, era foarte bine luminată şi întreţinută.

- Ame? aici ce se găseşte? am întrebat-o eu foarte curioasă.

- Aici e o cameră pentru antrenament.

Jikan veni spre noi cu trei cutii mici, Kana nu părea să fi ştiut de această încăpere.

- Dragii mei acestea sunt pentru voi. Am deschis cutiile albe cu o oarecare entuziasm, înăuntru se găseau pistoale şi tot felul de arme moderne, nu mică ne era uimirea.

- Le putem testa?

- Desigur, Kana, spuse Jikan gat şi el pentru a testa noul echipament.

Am început cu ţinte fixe de la distanţă mică dar mai târziu după ce antrenamentul devenea mult mai intens am început să ţintim de la distanţe cât mai mari ţinte în mişcare iar armele pe care le foloseam erau mici şi nu făceau zgomot.

Cum se terminau orele de curs plecam repede acasă, spunându-le prietenilor că avem treabă,că facem un fel de voluntariat.

Zilele treceau în zbor una după alta iar excursia era la două zile distantă, cine ar fi crezut că ne vom mai apropia de Kyoto? ne aranjam lucrurile iar micile noastre jucării erau bune ascunse în haine.

- Yume, Kana, Angel! veniţi la mine!

- Aici, aici, Ame! ce este?

- Va fi festivalul florilor în Kyoto aşa că aveţi nevoie de eschipamente sau mai bine zis de ţinute.

- Ţinute!?

- Yume, Kimonoul acesta e pentru tine!

Era din mătase neagră şi albastră cu fluturi argintii brodaţi pe el.

- E minunat! aşa de frumos!

- Era al meu, cândva, este cusut de mână, iar broderia e una foarte rară.

- Angel, ăsta e al tău.

Kimonoul lui era unul de un verde deschis, elegant cu flori albe brodate pe el.

- Acesta era al lui Hiiro, îmbrăcămintea purtată de el doar la cele mai împortante evenimente.

- Acum Kana e rândul tău, cred că îţi era foarte dor de vechiul tău kimono de încoronare.

- Poftim!? Cum de îl ai?

- Înainte să plec bunica mi l-a dăruit şi a spus să ţi-l dau când va veni timpul potrivit.

Era argintiu cu mov deschis şi albastru, era smplu dar de o frumuseţe uimitoare.

Toate acestea aveau peste cinci sute de ani, cusute de mână cu fire e argint şi aur.