Îngerul

O cerere neasteptata

   - Unde ar fi putut merge Kana?

- Yume, draga mea ăsta a fost un pretext să ne lase singuri, cred.

- Încurajator, acest ,,cred" i-am spus eu sec.

- Mă bucur atât de mult că pana de curent a fost de la furtună, tu nu?

- Nu ai idee cât de mult mă bucur că acum totul sa liniştit, îmi spuse Angel apropiindu-se de mine.

- Yume?

- Da?! S-a întâmplat ceva?

Ne aşezarăm amândoi pe canapea şi Angel începu să îmi vorbească pe un alt ton.

- M-am tot gândit la ce s-a întâmplat la templu şi cum era să te pierd fără să îţi fi spus multe, am tot aşteptat momentul oportun şi cred că, acum e.

- Spune! ce s-a întâmplat?

- Să ne căsătorim, îmi spuse el calm şi scurt, iar expresia feţei lui era foarte serioasă.

- Poftim?!

- Nu acum, desigur după ce vomtermina liceul.

Din jacheta lui scoase o cutiuţă mică, veni lângă mine, se puse în genunchi şi.....

- Yume, vrei să te căsătoreşti cu mine? din mica cutiuţă scoase un inel argintiu simplu cu o micuţă pietricică albastră şi mi-l puse pe deget.

Nu ştiam ce să spun, eram surprinsă de această cerere bruscă deşi o aşteptam de ceva vreme, eram roşie la faţă iar în colţul ochilor mi se iviră lacrimi de bucurie, în clipa urmatoare îl îmbrăţişasem strâns şi nu îmi venea să îi mai dau drumul vreodată.

- Da.... Angel..... da îi şoptii la ureche.

Mă simţeam atât de protejată în braţele lui era parcă un vis, nu îmi mai păsa că cineva urmărea să ne omoare, parcă timpul împietrise în faţa noastră iar noi aveam lumea la picioare.

- Te voi proteja mereu, draga mea Yume orice s-ar întâmpla nu te voi lăsa niciodată.

- Cuvintele tale îmi fac inima să tresalte de fericire.

Voiam să stăm aşa o eternitate fără să ne dreanjeze nimeni.

- Deja avem douăzeci de ani şi arătăm ca la şaptesprezece.

Am stat îmbrăţişaţi vreo doua ore fără să ne dăm seama de trecera timpului.

- Angel să ne continuăm treaba, nu se va face curăţenie de una singură, mă trezii eu din visare.

- Nu te contrazic, dar de pod ce spui?

Bine zis era să uit de asta, bine că mi-ai amintit.

- Ţinându-ne de mână am urcat spre pod, am deschis uşa şi am întrat, parcă mi se tăiase respiraţia, chiar lângă uşă era un întrerupător care spre surprinderea noastră funcţiona, în pod erau multe lăzi aranjate şi îngrijite deşi după cum erau confecţionate aveau la sigur câteva sute de ani, deşi ştiam că nu e bine curiozitatea noastră era mult prea mare aşa că am găsit haine tradiţionale păstrate impecabil, în altă ladă am găsit tot felul de arme foarte bine păstrate, săbii, evantae, ace Kunae şi steluţe ninja.

Angel era surprins la vederea acstora.

- De ce nu ne-a spus nimic despre ce se află aici?

- Probabil chiar au vrut să începem o viaţă nouă trăită fără pericole, acum vino aici uite ce am găsit.

Erau picturi foarte bine realizate cu portrete, în ele apăreau chipurile lui Ame, Jikan, Kana şi încăcâteva persoane.

- Cel roşcat cred că a fost Hiiro iar cel de lângă el vărul său,îşi dadu Angel cu părerea.

- Ce trecut trist au avut chiar îmi pare rău pentru ea.

- Haide să plecăm de aici nu văd nimic suspect decât nişte amintiri, umbre triste din trecut îmi spuse Angel.

Am coborât şi am mers spre sufragerie, deja se făcuse seară, când telefoanele noastre sunară deodată.

- Era Rin.

- Alo e vreo problemă? am întrebat noi?

- Nu chiar, deşi vocea lui părea abătută am primit veşti de la tata vacanţa noastră va fi în Kyoto.

- Nu se poate! eram miraţi amândoi cum se putea să fie tocmai acolo, ce plănuia directorul? erau câteva din întrebările care îmi treceau prin minte.

- Tata a spus că ar fi minunat să mergem acolo datorită centrului istoric şi cultural ce să mai spună de băile termale şi de muntele spiritelor.

- Acum totul prinde contur, nu trebuie să te alarmezi aşa Rin, îl linişti puţin Angel.

- Prieteni eu închid, trebuie să-i anunt pe toţi.

- Pe mai târziu.

- Angel cum se poate să mai mergem acolo? dacă îşi va aminti? şi directorul ce pune la cale?

- Gata, draga mea totul va fi bine, nu spun că directorul nu e suspect dar tot ce trebuie să facem e să fim cu un pas în faţa lui.

- Dar cum? acum sunt chiar speriată.

- În primul rând trebuie să găsim informaţii despre el şi toată familia sa, îmi pare rău pentru Rin el nu bănuieşte nimic din ce a făcut tatăl său.

Eram pe canapea şi încercam să găsim răspunsuri sau vreun fragment dintr-o amintire pe care nu am luat-o în seamă, dar uşa csei se deschise şi intră Kana, Ame şi Jikan.