Îngerul

Adevarul scos la lumina

- Veniţi, Veniţi! ne striga Kana nerăbdătoare.

- Venim, acuma ne punem agrafele în păr iar băiţii nu ştiu bine ce fac acum, răspunse, Saya parcă înzestrată cu toată răbdarea din lume.

După puţin timp eram în hol lângă Kana aşteptându-i pe băieţi.

- Kana avea părul lung lăsat pe spate iar kimonoul argintiu cu mov aşa cum l-am descris mai devreme, Saya avea parul prins cu ace roşii şi purta o yukata cu multe flori colorate imprimate pe ea, iar eu purtam de asemenea frumosul kimono primit de la Ame, părul îl aveam uşor aranjat prins cu ace ornamentale şi lăsat pe spate.

- Am venit! acum suntem gata să plecăm ne anunţă Nathaniel foarte bine dispus.

- Eliya kimonoul tău verde îţi scoate în evidenţă frumosii tăi ochi albaştri, iar părul tău e frumos îţi stă bine cu bucle.

- Mulţumesc Ken, spuse ea încet şi roşind.

- Băieţi, arătaţi bine în ţinutele voastre, păcat doar ca avem ocazia să vă vedem atât de rar în asemenea îmbrăcăminte.

- Mergem? întrebă discret Rin care nu îşi mai lua privirea de la Kana.

- Mergem, mergem, răspunserăm toţi în cor.

În doar căteva minute eram ajunşi în centrul vechi al oraşului unde erau amplasate standuri cu de toate, muzica şi luminile erau îmbinate armonios, totul era plin de culoare şi veselie parcă timpul se întoarse cu câteva sute de ani în trecut.

Fără să ne dăm seama eram toţi divizaţi doi câte doi, Kana cu Rin, Eliza cu Ken, Saya cu Nathaniel iar eu cu Angel, atmosfera era liniştită şi romantică, de mult timp nu mai avusesem parte de un asemenea timp liniştit doar noi doi.

- Yume eşti bine? pari puţin tensionată.

- Nu te îngrijora Angel, sunt bine şi îţi stă bine cu părul prins în coadă, iar costumul tău îţi vine perfect.

- Draga mea Yume şi kimonoul şi părul tău sunt superbe.

Se apropie de mine şi mă prinse de mână iar eu mă pierdusem în ochii lui , mă sărută uşor pe frunte şi îmi şopti că mă iubeşte. Continuarăm să ne plimbăm doar noi doi ţinându-ne de mână prin marea mulţime de oameni.

- Când le vom spune adevărul ?

- Nici eu nu ştiu draga mea dar sper să fim înţeleşi şi cred că Rin nu e de partea tatălui său.

- Ştiu Angel, dar nu mai putem continua cu minciuna asta, trebuie să le spunem adevărul până nu îl vor afla de la director.

- Momentan să ne bucurăm că suntem aici împreună şi mai important că nu suntem urmăriţi.

- Şi dacă am fi urmăriţi suntem pregătiţi de orice atac, până la urmă nu am venit chiar nepregătită adică am nişte arme ascunse aici prin kimono şi prin păr.

- Doamne, Yume chiar ai arme la tine la un festival inofensiv?!

- În toate locurile inofensive unde am fost am terminat prin a fi urmăriţi sau la un pas de moarte.

- Ai dreptate dar aici şi acum nu mă mai gândesc la vreun pericol aş vrea ca timpul să se oprească iar noi doi să nu ne despărţim.

- Angel cât de mult aş dori să fie posibil.

Îl ţineam strâns de mâna ca şi cum nu i-aş mai fi dat drumul vreodată, şi continuam şă ne plimbăm ăncet, prin seară şi să uităm pentru moment de oamenii care erau în jurul nostru, atmosfera era de nedescris, Angel se apropie de mine şi mă sărută şoptindu-mi că totul va fi bine, cât vom fi împreună iar eu spunându-i că-l iubesc.