Îngerul

Ambuscada

- Yume , deja au trecut doi ani de când am venit aici, în plus încurând va fi ziua ta.

- Să ştii că nici mie nu îmi vine să cred, parcă totul este un vis frumos din care nu aş vrea să mă trezesc.

- Nici eu nu aş vrea să mă trezesc din acest vis atât de frumos, spuse blând Angel, venind si îmbrăţişându-mă pe la spate.

- Să ştii că te voi proteja mereu.

- Hei voi doi porumbeilor , am o sarcină pentru voi zise Ame.

- Ordonaţi ! chicotirăm noi într-un glas.

- Mâine seară vom da o petrecere aşa că voi trebuie să mai faceţi o expediţie în padure pentru apa de ceai.

- Dar cea de la fântână ce are? zise Angel cu un oftat .

- Doar plecaţi degrabă şi nu uitaţi sabia şi tu acele otrăvite, zise Ame.

- Întoarceti-vă curând, completă Ame.

Nu mai aveam ce comenta era un ordin pe care trebuia să-l ducem la îndeplinire, aşa că nu am stat mult pe gânduri şi am pornit la drum.

- Domnişoară Ame de ce i-ai trimis la izvorul din munte, le va lua ceva timp chiar dacă ştiu drumul.

- Jikan nu e timp de vorbă le va face bine această plimbare în care vor putea vorbi, deoarece până acum au avut parte doar de teste si antrenamente, pentru ei au avut foarte puţin timp.

- Nu ai obesrvat cât de bine se potrivesc, şi faptul că şi ei şi-au dat bine seama de acest luru dar nu au avut timp să-şi mărturisească sentimentele unul altuia.Pe lângă acest lucru mai există un motiv pentru care i-am trimis de aici.

- Ce s-a întâmplat ? întrebă Jikan îngrijorat.

- Angel şi Yume au fost descoperiţi de cei care vor să le ia viaţa.

- O ,vai nu!

- De ce te îngrijorezi Jikan, datoria noastră era de ai proteja cu orice preţ, în plus ei nu ştiu adevărul despre noi.

- Aveti dreptate, noi suntem spirite care fac parte din acest munte.

- Va fi o onoare să îi protejăm de aceea persoană şi de oamenii lui.

- Au ajuns ! fii gata de luptă!

- Angel , am o presimţire urâtă privitoare la Ame şi Jikan mai bine să ne întoarcem.

- Tu chiar vrei să o încurcăm pentru că nu am ascultat-o, iar dojoul este foarte sigur.

- Ai dreptate, îmi fac griji aiurea.

- Mai ţii minte când am venit în pădure prima oară?

- Cum aş putea să uit, dar cu tine nu mă mai tem de nimic.

- Angel , pot să te întreb ceva?

- Doamne! desigur ,zi!

- Pot să te ţin de mână? am zis înroşindu-mă la faţă.

Angel zâmbi şi mă luă de mână

- Acum e totul bine?

Pur şi simplu voiam să îmi mărturisesc sentimentele pe care le aveam pentru el, aşa că mi-am luat inima în dinţi si....

- Angel eu.... , chiar în acel moment un ţipăt , ajunse păna la noi, venea de undeva din faţa noastră.

- Yume, grăbeştete să vedem ce e acolo.

Alergarăm repede în direcţia de unde venea sunetul şi descoperirăm nu departe de locul unde eram noi , o vulpe , era rănită, doar că uitându-ne mai atent la ea , am fost foarte miraţi de culoarea ei, era albă, iar în frunte avea o formă de stea albastră.

- Hei , ce vă uitati la mine aşa miraţi, mai bine ma-ţi ajuta.

- V....v.... vulpea a vorbit?!!

- Nu! cântam de durere, bineânţeles că am vorbit, doar sunt Kiţune ( spirit vulpe care poate lua înfăţişare omenească în folclorul Japonez)

- Yume ce facem? e rănită .

- Să ghicesc şi voi vreţi ,, Focul Vulpii ''

- Ce foc? Am întrebat eu mirată.

- Yume , hai să o pansăm şi să o ducem la izvor, spirit , nespirit e rănită şi îmi este milă de ea.

- Sunt de acord cu tine şi am scos din rucsac pansament şi ierburi medicinale.

- Voi doi aveţi un suflet nobil, vă mulţumesc, vă rămân îndatorată, de fapt vă voi îndeplini o dorinţă.

- Mulţumim de ofertă, dar ce ai păţit.

- Nu sunteţi speriaţi de mine că sunt spirit, şi că vorbesc?

- Nu ne este frică, am auzit la dojo despre Kiţune, şi suntem doar miraţi că am întâlnit una.

- A ! de la dojo am auzit bubuituri şi am simţit miros de fum şi praf de puşcă.

- O !! nu , Angel să ne grabim cât putem de repede ceva rău sa întâmplat.

- Vin şi eu!

- Prea bine! Să ne grăbim.

La scurt timp am ajuns, priveliştea era una scoasă din iad, toţi cireşii înfloriţi erau arşi, tot dojoul era într-o mare de flăcări care dansau în bătaia vântului. Am mai făcut câţiva paşi , am intrat în curtea principală, unde avusese loc o luptă adevărată si sângeroasă, trupuri multe de necunoscuţi, zăceau în bălţi de sânge, aveam în faţa noastră un tablou macabru, iar în mijlocul acelui tablou, zăceau Ame şi Jikan , mi se părea că îmi fuge pamântul de sub picioare, că totul se năruie în jurul meu, într-un suflet am ajuns lîngă trupurile lor . Dar nu am reuşit să mă aplec spre ei, căci în fracţiune de secundă am trecut în faţa lui Angel.

_5&