Raven (IN PAUZA)

Capitolul 1

Urăsc viaţa. Urăsc tot ce mi se intâmplă din cauza ei. Poate chiar am fost făcută dintr-o greşeală, aşa cum spuneau părinţii mei. Dacă le pot spune aşa. Nici nu ştiu de ce mai stau încă aici. Îndur toate lucrurile pe care le fac ei şi mă înec în propriile lacrimi de fiecare dată. Nu am curajul să le spun ce simt pentru că mi-e frică de reacţia lor. Mi -e frică să nu mă bată din nou. Am încercat să mă sinucid, dar noroc cu cel mai bun prieten al meu, David care mă salva din orice situaţie. El ştia tot ce mi se întâmplă şi mă ajuta dându-mi sfaturi. Acum el e plecat departe, iar eu nu ştiu ce să fac. Încerc să mă potolesc din suspine. Când mă ridic simt o durere de cap îngrozitoare. Cred ca am stat acolo câteva ore.  

Oftez şi mă îndrept spre dulap să-mi aleg nişte haine. Îmi aleg o cămaşă simplă albă şi o pereche de blugi de culoarea cernelii. Părul mi-l prind într-o coadă de cal şi-mi iau nişte balerini maro, prăfuiţi.

După 5 minute mă întorc în camera mea şi mă duc la fereastră. Oamenii mergeau cu paşi repezi pe asfaltul încins. Unii erau fericiţi, alţii erau trişti. Probabil vremea e de vină. Norii negrii se adunau peste oraş şi acopereau soarele. În scurt timp a început ploaia. Picăturile cădeau încet făcând bălţi. M-am întors şi m-am uitat la camera mea. Era urâtă. De fapt ăsta nu e un cuvânt potrivit. Era hidoasă. Chiar oribilă. Pereţii erau maro închis, patul era mic încât îmi ieşeau picioarele din el, aşa zisul meu dulap era doar un sertar în care aveam foarte puţine haine ( de obicei doar cămăşi si blugi largi ) şi o fereastră micuţă poziţionată pe partea în care era strada. Toate celelalte camere aveau ferestrele în cealaltă poziţie, adică spre o grădină frumoasă şi liniştita. 

Deodată am auzit un strigăt. Era........

 

Asta e prima mea poveste pe Wattpad. Astept comentarii bune si proaste ca sa stiu daca o sa mai scriu in continuare. :*