Raven (IN PAUZA)

Capitolul 2

   Era mama mea vitrega. N-am inteles ce a zis asa ca am deschis usa. Imediat am primit o palma dureroasa si cateva lacrimi rebele si-au facut aparitia pe obrazul meu inrosit.

   - Ti-am zis ceva. De ce nu imi raspunzi? tipa ea la mine cat putu de tare. Crezi ca sunt bataia ta de joc?

   Ea e bataia mea de joc sau eu sunt? Am tacut pentru ca stiu ca o enerveaza si mai tare sa vorbesc.

   - Vino jos. Avem musafiri. Sa nu te faci de ras ca sti ce te asteapta. zise ea mai mult scuipand cuvintele.

   - Da. spun eu atat de incet incat nu cred ca m-a auzit.

    M-am dus la baie si m-am spalat pe fata. Inca simteam acea lovitura puternica. Dar eram obisnuita cu ei. Ma bateau in fiecare zi. Nu era ceva nou.

   Am pornit pe scari. Eram curioasa sa vad cine ne facea vizita. Probabil erau alti oameni de afaceri cu copii de bani gata.

    - Buna ziua! spun eu sfiosa si ma uit spre canapea. O doamna inalta, cu parul negru , nu prea lung si ochii caprui se uita la mine. Baiatul ei cu parul lung si saten, cu ochii verzi butona pe telefon. Cand m-a vazut a ridicat capul si mi-a zambit scurt. Acea doamna i-a dat un cot fiului ei , iar acesta inchise Samsungul. Se uita la mine si vru sa zica ceva, dar l-am scutit de asta, intreband daca vor ceva de baut. Se vedea pe fata lui ca este plictisit si ca si mine, voia sa plece. Doar ca el putea sa faca asta, pe cand eu nu. M-am dus sa le aduc apa si suc, ceea ce au cerut.

    In bucatarie era tata. Am trecut pe langa el si am pus apa intr-un pahar si suc in alte doua. Am vrut sa ies, dar Marcus, tatal meu natural, era in prag. Se uita cu blandete la mine. El era singurul care nu era chiar asa rau. S-a dat la o parte ca sa trec.

    Cand m-am intors venise si "mama" care discuta cu mama satenului. Neavand masa, a trebuit sa stau cateva secunde cu paharul plin de apa in fata lui. S-a auzit un tusit si acesta se trezi din "transa".

    -Oh, mersi! zise el ridicand capul din telefon.                                                      Am murmurat un "Cu placere" si i-am dat si doamnei un suc. Ea la luat zambitoare si a baut, spunand ca e bun.  L-am intins pe ultimul spre "mama" , dar ea a inceput sa gesticuleze ca nu vrea suc. A dat intentionat peste el cu mana, varsandu-se pe camasa mea.

    - Ce neindemanatica esti! zise ea mai mult tipand. Treci in camera ta si ia-ti alta camasa si cand te intorci pregateste masa. S-a inteles?

    Am dat din cap si am alergat in camera. Am inchis usa si am dat frau liber lacrimilor. Iar ma facea de ras in fata altora. La fiecare vizita face cate ceva si ma face sa par proasta. Mai aveam o singura camasa care era transparenta. Am imbracat-o si am coborat jos. Am tasnit in bucatarie si am inceput sa prepar pulpe de pui cu cartofi copti si legume. Intre timp faceam si salata greceasca si supa de pui. La desert am facut un tiramisu dupa reteta mamei. Mi-e asa dor de ea. A plecat prea devreme

din viata mea. O voce enervanta ma distrage din visele mele si ma duc sa vad ce este. Intru in living si o vad pe sora mea vitrega ca flirteaza cu el. Dar se pare ca nu prea il intereseaza.

    - Adu masa din bucatarie sa mancam aici. striga "mama".

    Am luat masa care era imensa si am tarat-o pana la iesire. Datorita scorpiei a trebuit sa o ridic pentru ca faceam prea mult zgomot. Simteam ca o sa cad in orice moment. L-am vazut pe acel tip ca a vrut sa ma ajute, dar mana care m-a palmuit la oprit. Am reusit sa o pun fara sa-mi rup vreun os. Am adus cateva scaune si o fata de masa. Am asezat-o frumos pe tabla de lemn si am pus tacamurile. Pe mijloc am asezat o lumanare pe care am aprins-o si am adus pahare. Vinul rosu era pregatit, iar farfuriile erau pe masa. Toti s-au asezat pe scaune si asteptau sa aduc mancarea. Mai intai am luat supa. I-am servit pe fiecare si m-am dus in bucatarie. Puiul nu era inca facut.

    Dupa 20 de minute le-am luat farfuriile murdare si le-am inlocuit cu cele pline de pui. Le-am mai pus vin, dar cand sa plec cineva a spus:

    - Ce bun e! Tu l-ai facut?

    - Da. Multumesc doamna! zic eu in soapta. Niciodata nu vorbeam tare din cauza "familiei" mele.

    - Imi poti zice Catherine.

    - Desigur doamna.  raspund eu si ma intorc spre ea. Incerc sa-i zambesc, dar nu-mi iese.

    - Vino si tu sa mananci cu noi. zise ea in continuare.

    - Nu mi-e foame, multumesc. Apoi plec repede ca sa nu mai zica nimic.

    Poate va intrebati de ce  nu le spun ce se intampla de fapt. Ca eu nu am voie sa mananc cu ceilalti, ca le fac pe toate in casa si ca sunt tratata ca o sluga etc. Sunt nevoita sa tac deoarece ai mei nu ma vor lasa sa ies afara decat pentru scoala si ma vor bate. Cateva lacrimi mi s-au curs pe obraz dar le-am sters fiindca cineva intra pe usa.

    - Noi am terminat, adormit-o. Ai facut ceva la desert? intreba "mama" cu dispret.

    - Da, tiramisu. spun in soapta.

    - Iar reteta lu' maicata. Te-a invatat numai prostii.

    Imi venea sa o dau cu capul de pereti, sa-i smulg parul si sa-l fac matura, sa o oparesc, sa-i bag ceva in gura ca sa taca si sa nu mai vorbeasca asa despre acea zana minunata. Pe fata ei se ivi un zambet. Ea stia ce mult ma afecteza cand vorbeste de mama.  As face orice ca sa-i sterg ranjetul ala si sa fiu eu aia care zambeste. De cand m-am mutat cu ei n-am mai zambit natural. Doar fortat si asta de foarte putine ori.

    - Grabeste-te ca te asteptam.

    Am adus tortul pe o tava maricica si am inceput sa tai felii. Prima a fost Catherine care a zambit si m-a intrebat cina m-a invatat sa-l fac .

    - Mama mea. NATURALA. zic uitandu-ma la "mama mea scumpa".

    Dupa ce toti au mancat, baiatul si Catherine au trebuit sa plece. Cand au iesit am auzit-o pe soramea ca striga dupa el:

    - Pa, Joey!

    Stiam ce urmeaza acum. Mereu dupa o vizita trebuie sa strang tot si sa ascult un discurs lung si plictisitor al Luciei, "sora" mea despre relatia mea cu alti baieti. Ca nu am voie sa fiu cu ei etc. Toti tipau la mine. Capul meu exploda si voiam sa fiu singura, ca in tot restul timpului. Mi-am terminat repede treaba si am alergat spre camera mea. Nu mai suportam. Era deja prea mult pentru mine. Un copil de 17 ani trebuie sa se distreze, nu sa fie o sluga. Trebuia sa fac ceva in legatura cu asta. Ma gândeam la asta cand mi-a picat fisa. Adica s-a aprins beculetul care pana acum doar palpaia.

    Voi  pune o poza in care se presupune ca sunt eu. Scuze daca partea asta a fost plictisitoare,  dar celelalte vor fi altfel. Sper sa am mai multi cititori. Va pup :* :*