Raven (IN PAUZA)

Capitolul 3

    Va multumesc ca-mi cititi povestea. Inseamna mult pentru mine. Mai incolo nu stiu daca o sa mai am asa mult timp, dar voi posta in week-end. :*

    Ma uitam spte fereastra si ma gandeam daca ar trebui sa fac asta. Eu am fost mereu cuminte si nu m-am gandit vreodata sa " evadez" din aceasta casa. Dar acum puteam face asta. Ceilalti erau in camerele lor si nu banuiau nimic.

    Deodata cineva tipa si deschid usa.

    - Noi plecam pana in oras. Cand ne intoarcem vreau sa gasim casa luna.

    - Poate nu vreau. strig la "mama".

    - Poftim? Taci si fa ce ti-am spus.

    Era prima oara cand tipam la ea. Nu pot sa cred ca am facut asta. Mereu mi-era frica sa nu o supar, dar acum nici ca-mi mai pasa. Si ma simteam foarte bine. Am trantit usa cu putere si am inchis-o cu cheia. Imi faceau treaba mult mai usoara pentru ca plecau. M-am dus sa verific daca o iau si pe Lucia, dar din pacate ea ramanea. Oricum nu puteam iesi pe usa fiindca n-am nici o cheie. Am luat un rucsac oarecare si am inceput sa-mi pun hainele mele si cateva lucruri.

    Am ramas nemiscata in fata sticlei. Inima mea spunea " Fa-o! Meriti.", dar creierul zice "Nu face asta. Vei regreta!". Multi oameni spun sa-ti asculti inima. Asta am facut si eu acum.

    Am deschis geamul si am pasit pe el. Puteam sari pe gard. El neavand tepi sau chestii de-astea. Era inalt si in varf era plat. Am tras o gura mare de aer si am sarit. Am deschis ochii ca sa vad unde eram. Statea dezechilibrata pe bucata imensa de piatra. Norocul meu era ca in acel moment nu era nimeni afara. M-am uitat ultima data la gigantica casa si am sarit pe asfalt.

    Era noapte. Nu se putea distinge nimic. Bezna a cuprins orasul. Nu stiam unde as putea merge. Cand ma gandeam unde m-as putea duce, o masina alba isi face aparitia pe strada pustie. Erau ei. Venisera mai repede. M-am ascuns pana cand au intrat in casa. Trebuia sa ma grabesc pentru ca isi vor da seama ca am plecat. Mintea mi-a zburat catre un parc. Am inceput sa alerg pana am ajuns departe de casa. Mergeam linistita, fara griji.

    Am intrat in parc. Nu era nimeni. Ma indreptam catre o banca, cand am auzit niste voci si rasete. M-am intors si am vazut la intrare un grup de baieti cu tatuaje. Stiam ca pot fi periculosi asa ca mi-am continuat drumul un pic mai repede. Le auzeam pasii in spatele meu, dar nu ma intorceam. Am simtit o mana pe umarul meu. M-am smucit repede si am inceput sa alerg. Un brat puternic mi-a prins mana si m-a tras ca fata inspre el. Erau 4. Toti ranjeau, apoi tipul care m-a prins a spus:.......

    Scuze ca e asa scurt, dar vroiam sa mai scriu un capitol. O sa mau postez week-end-ul asta un capitol sau 2 . Va pup :* :*