Raven (IN PAUZA)

Capitolul 7

 - Trezeste-te! am auzit pe cineva care tipa la mine.

 - Taci! spun eu si-mi bag capul in perna.

 - Haide! Trebuie sa mergi la scoala!

 Dupa cateva secunde simt ceva rece pe mine. Nu cred ca a facut asta! Mi-a turnat apa rece pe mine. Am inceput sa tip si cand m-am intors l-am vazut pe el.

 - Ce-i cu galagia asta? intreaba. Cand m-a vazut a scuipat apa pe care tocmai o bause.

 - Joe, ea e o prietena care va sta cu noi. spune Jane.

 - Ce cauta el aici? intreb

 - Ce cauta ea aici? intreaba el.

 - Voi va cunoasteti? intreaba Jane.

 - Da! spunem in cor.

 - Joe e fratele meu, zice ea linistita.

 Am inceput sa tusesc, pentru ca ma innecasem cu saliva.

 - Fratele tau? intreb asigurandu-ma ca am auzit bine.

 - Da.

- Si ea cat va sta aici? intreaba Joe.

 - Nu stiu, dar cred ca mult timp.

 Joe a zambit, dupa care a plecat ca sa ma pot imbraca. Mi-am facut rutina cat de repede am putut si am coborat jos vrand sa ies pe usa.

 - Raven, stai! striga Joe.

 - Ce e? spun eu.

 - Te duc eu.

 - Ma i-a David.

 - Cine e David?

 - Un prieten. De ce?

 - Nimic, mormai el.

 Afara ma astepta David, care ma imbratisa. Pe drum, niciunul nu a scos vreun cuvant. La scoala i-am multumit si m-am dus spre ora de geometrie. In ora n-am putut sa ma concentrez deloc, fiindca ceilalti colegi aruncau cu hartii in mine. Acum aveam desen. Mi-am luat toate ustensilele si am plecat spre baie. Mi-am turnat apa intr-un pahar si am iesit pe hol. Din pacate am vazut-o pe Britney. Ea a dat cu mana peste pahar si acesta s-a varsat pe mine. Am inceput sa plang si am alergat pana in curte, unde am dat de Jane. Ea inca nu m-a vazut pentru ca statea cu spatele. M-am ascuns dupa un copac si am alunecat in jos pe el.

 Pov. Joe:

 Ma plimbam plictisit prin curtea scolii. N-aveam nici un chef de desen acum. Am vazut o silueta cunoscuta care plangea langa un copac. Cand m-am apropiat mi-am dat seama ca era chiar ea.

 - Raven, ce-ai patit? o intreb.

 Ea isi ridica privirea si o intalni pe a mea. Am ajutat-o sa se ridice si am luat-o in brate.

 - De ce plangi?

 - Britney...

 Asta era singurul cuvant care imi trebuia. M-am indreptat ca o furtuna catre intrarea scolii, fara sa bag in seama strigatele lui Raven de impotrivire. Am vazut-o pe blonda discutand cu prietenele ei. Am luat-o de incheietura si am strans-o puternic.

 - De ce iti bati joc de ea? intreb eu.

 - Joey, dragule, ma doare! se smiorcai ea.

 - Nu mai suntem impreuna! tip la ea. Eu nu bat fete, dar tu ma obligi sa o fac.

 - Nu stiu despre cine vorbesti. zise ea in soapta.

 - Despre Raven! marai eu.

 - Tot despre ea e vorba nu? Chiar o placi asa mult? intreba ea ironica.

 - Taci si raspunde!

 - Eu nu-i fac nimic! se rasti ea.

 Am vrut sa-i mai spun ceva, dar unul dintre prietenii mei ma bate usor pe umar.

 - Amice, avem probleme. zise el.

 - Ai scapat de data asta! marai eu si-i dau drumul.

 Ne-am indepartat putin si am inceput sa vorbim.

 - Ce s-a intamplat? intreb confuz.

 - Vino cu mine.

 M-a condus pana in spatele scolii si acolo am vazut o fata legata la maini, la picioare si la gura.

 - A vazut? am intreabat eu.

 - Da, a vazut. A tipat si a plans pana acum, dar s-a potolit. zice el. Si...acum?

 - Acum o ducem la tine si o interogam. spun si ma indrept spre ea.

 Avea capul plecat si parul saten ii acoperea fata. I-am ridicat capul si se uita speriata spre mine.

 - E-eu jur, spune ea in soapta facand o pauza, jur ca n-nu spun la n-nimeni. Doar... te r-rog, da-mi drumul.

 - Stiu asta, dar nu pot. Iti voi da drumul dupa ce vom vorbi putin, ok?

 Nu imi place sa rapesc fete si sa le fortez sa nu spuna la nimeni ceea ce vedeau ele din greseala. Stiu ca nu era vina lor, ci a colegilor mei care nu stiu sa-si faca treaba, dar nu puteam face altceva. Am luat-o repede, fara ca altcineva sa ne vada. Am pus-o pe bancheta din spate a masinii si am pornit spre casa.

 Cand am ajuns am intrat in apartamentul spatios si am fost intampinati de Kendra. 

 - Buna ba-, incearca ea sa spuna, dar ofteaza si isi trece mana prin parul roscat. Ce cauta ea aici? intreaba putin nervoasa.

 - Calmeaza-te! Ii dam drumul imediat ce vorbim cu ea, spun tarand-o in camera de zi. Asculta, daca stii ce-i mai bine pentru tine nu vei spune nimanui, ai inteles? Ea da repede din cap si ii dau drumul.

  Pov. Kendra:

 Inainte ca fata aceea sa iasa, am oprit-o luand-o de gat.

 - Fii atenta la ce-ti spun! Daca ciripesti doar putin, nu vei mai vedea ziua de maine, pricepi? spun si o las sa fuga afara din apartament. Am zambit si m-am indreptat spre sufragerie. Mereu cand baietii aduceau cate o fata in casa imi placea sa o sperii ca sa nu se mai intoarca. M-am dus direct spre Joe si m-am asezat la el in brate.

 - Nu am chef de tine acum, Kendra! comenteza el mormaind. Eu marai si ma aplec si mai mult. Am zis ca nu am chef! tipa si ma impinge, eu ridicandu-ma in picioare.

 - Nu-i vina mea ca tu vi cu nervi de la scoala! tip si mai tare. Eu doar incercam sa fiu draguta.

 L-am auzit bolborosind ceva si am plecat spre bucatarie.

 Pov. Raven:

 Orele au fost foarte plictisitoare, ca deobicei. Nimic interesant, doar comentariile rautacioase ale colegilor, daca-i pot numi asa. Am plecat pe jos spre casa. Un claxon m-a trezit din gandurile mele. Era Joe.

 - Hey, Raven! Urca! zice el batand cu mana pe scaunul de langa el.

 - Nu e nevoie sa te deranjezi! spun eu.

 - Nu ma deranjezi deloc, defapt mergem in aceeasi directie. spune razand.

 - Da, asa e, zic eu dandu-mi parul dupa ureche si intrand in masina luxoasa.

 Dupa un moment de tacere, Joe spune:

 - Si... zi-mi mai multe despre tine.

 Tocmai cand ma pregateam sa-i spun ca nu am avut o viata asa roz, un strigat se aude de pe strada. El opreste masina.

 - Stai aici! Vin imediat! zice si se indreapta spre acel loc.

 Dupa cateva minute, se intoarce cu o persoana cunoscuta care avea cateva lovituri pe fata. Am ramas muta cand am vazut defapt cine era acea persoana.