Raven (IN PAUZA)

Capitolul 6

 Ceasul desteptator m-a trezit dintr-un vis pe care nu mi-l amintesc. Ma durea capul ingrozitor. M-am ridicat din pat si am incercat sa-mi amintesc ce-am facut ieri. Stiu doar ca am mers la club si... nu mai stiu nimic. Ma duc la baie si vad ca am cearcane. Am intrat sub dus si am stat 10 minute. Am intrat in camera, unde pe fotoliu erau o pereche de blugi skinny de culoarea rosu spre visiniu, un tricou alb cu o fundita mica pe el, niste tenesi negri, o sapca neagra cu scrisul alb si o geanta albastru inchis. M-am imbracat cu ele si am coborat jos. Am vrut sa ies pe usa, dar am fost apucata de brat de cineva.

 - Pe mine nu ma astepti? ma intreba Jane

 - Oh, scuze! Eram obisnuita sa plec singura.

 - Nu-i nimic. Hai ca intarziem! zise ea iesind si urcand intr-o masina rosie.

 M-am dus langa ea si am asteptat sa plecam.

 Ajunse in scoala, am luat-o pe drumuri diferite. Ma rugam sa nu ma intalnesc cu Britney( cea mai fitoasa fata din scoala ), dar si de data asta ghinionul tine cu mine. Ea mi-a pus piedica si a inceput sa rada impreuna cu gasca ei de ratati. Jumatate de scoala s-a strans in jurul meu, ca de obicei, facand acelasi lucru pe care il fac mereu. Sa rada. Eu eram poreclita ''Ciudata'' sau ''Sarantoaca'' sau multe alte porecle jignitoare.

 - Micuta slujnica s-a intors la scoala? intreba Britney razand.

 - Ce se intampla aici? se aude o voce foarte cunoscuta. Prin multime isi face aparitia un baiat dragut. Acum cred ca incep sa-mi amintesc cam ce s-a petrecut aseara, in club. El era.  Baiatul din club si cel care a venit in vizita la vechea mea casa. Mi-am ridicat capul o secunda si el m-a recunoscut. M-a ajutat sa ma ridic. Ce va holbati atata? Plecati! tipa el si toti elevii se raspandesc pe holuri. 

 - Multumesc! soptesc eu foarte incet.

 - Hey, esti bine?! ma intreaba el ridicandu-mi barbia.

 Am dat din cap in semn ca da si am vrut sa plec, dar el nu m-a lasat.

 - Ce s-a intamplat aici? De ce erai pe jos? spune el

 Eu ii explic ca toti isi bat joc de mine pt ca n-am bani si ca nu e prima data cand mi se intampla asta. Am vrut sa-i mai spun ceva, dar l-am vazut pe David care trecea pe holul opus.

  Am alergat spre el, vrand sa-l imbratisez, dar s-a dat la o parte.

 - David, ce ai patit? il intreb eu.

 - Nu te face ca nu stii! zise el mai mult tipand decat vorbind.

 - Ce sa stiu? intreb eu confuza.

 - Nu conteaza! Oricum nu ti-ar pasa. zice el plecand

 Eu raman pe loc, neputand sa ma misc. Baiatul vine la mine si ma ia in brate.

 - Sper ca nu v-ati certat din cauza mea. spuse el. Adica, v-am vazut si ieri, dupa ce ai vorbit cu mine ca ai tipat la el.

 - Si eu as vrea sa stiu de ce ne-am certat, spun aproape plangand.

 David imi e ca un frate. Nu ne-am certat niciodata. Nu aveam secrete unul fata de celalalt. Ne spuneam totul, chiar daca era ceva jenant. Dupa ore, aveam un loc unde ne intalneam mereu. Era o casuta in copac construita de noi, cu ajutorul parintilor. Ea era plina cu desene de-ale noastre. El avea o voce foarte frumoasa si imi canta cand eram trista. Facea glume ca sa ma simt mai bine si imi compunea melodii. Dupa ce mama a murit si tata s-a recasatorit cu scorpia aia am inceput sa ne vedem mai rar, din cauza programului meu. Deobicei vorbeam la telefonul fix si-i mai ziceam ce se mai intampla, dar de cand a plecat eram singura. Simteam ca se prabusea cerul peste mine. Simteam ca nimanui nu-i pasa de mine, ca toti imi vor raul. Si asa si era. Atunci cand l-am vazut am crezut ca Dumnezeu mi-a ascultat rugaciunile. Eram asa fericita. Acum mi se rupe sufletul sa stiu ca e suparat pe mine dintr-un motiv pe care numai el il stie.