Liderc - Demonul nopții(Wattys2016)

El...

          Ora douăsprezece, liniște, singurătate, teamă... Mintea mea e ruptă de realitate, iar corpul meu e o particulă de praf. Simţurile mele sunt învăluite de o senzaţie străină, dar plăcută. Auzul îmi joacă feste, iar eu nu mai diferenţiez realitatea de imaginaţie. 

Îl simt în spatele meu, dar îmi e prea frică să mă uit. Spaima îmi străbate corpul, reușind să îmi oprească suflul. Respirația sa se simte pe gâtul meu, inhalându-mi parfumul abia existent și trasând linii imaginare pe pielea mea cu buzele lui reci.

Senzaţia e dumnezeiască, dar corpul meu tremură sub atingerile sale lipsite parcă de viaţă, lăsând pielea de găină. Coboară mai mult, analizându-mi corpul încordat sub atingerile lui egoiste. Am îndrăznit să îl deranjez cu indferenţa mea atât de tare încât să mă viziteze... Prezența sa trezește zeci de sentimente contradictorii, gândurile mele fiind răvășite de atingerile şi respiraţia lui.
Simt cum se îndepărtează de mine şi cum mă sărută pe gât apoi dispare la fel de repede cum a apărut.

Nu mai simt nimic, e mult prea liniște, ploaia izbește geamul camerei mele atât de tare încât mă desprind din transa în care fusesem prinsă de către el. Ramurile copacului din fața casei par a fi mâinile unei gorgone, niște creaturi cu greu imaginabile de către om, ce năpustesc asupra-ți și devorează sănătatea mintală.

Un val de aer rece îmi atinge pielea, iar abia apoi realizez că geamul s-a izbit de perete. Frigul îmi pătrunde în corp, tremurând. Albul pal al pielii mele se accentueayă uşor din cauya adierilor reci de vânt.

Mă grăbesc să îl închid, dar o mână se simte pe obrazul meu, fiind atât de delicat cu atingerile, simțindu-se ca o ploaie de vară ce atinge trupurile rumenite sub razele soarelui. Închid ochii, văzându-l. Ochii săi negrii în gândurile mele mă fac să tresar. Un negru pur ce poate neliniștii apa unui lac, trupul lui se vede ca o umbră ce încearcă să captureze sufletu-mi.

Deschid ochii încercând să scap de privirea ademenitoare, să mă rup de conexiunea creată cu onixurile sale, dar el e încă în mintea mea, căutându-mislăbiciunile şi vrând să distrug ceea ce a mai rămas din mine.

Privesc în gol și ascult liniștea ce mă înconjoară. O linişte melancolică ce îmi aminteşte de perioada fericită a vieţii mele, perioada în care mă simţeam vie... Oftez scurt și mă întorc pe călcâie privind podeaua de stejar.

O senzaţie de greaţă mă cuprinde, iar capul meu zvâcneşte sub durerea ce l-a cuprins. Îmi târăsc tălpile goale până la pat, așezându-mă și privind tavanul alb. Zeci de fiori îmi străbat corpul, iar respirația îmi devine din ce în ce mai precipitată. Piciorul meu tresare, simțind un nou val de răceală, o răceală caldă, plină de dorință.

Mintea mea ştie că se joacă cu mine, știe asta. Se preschimbă în temerile mele, dorinţele mele, visurile mele şi mă atrage spre el. Mă îndepărtează de realitatea mea şi îmi crează o realitate imaginară ce se rezumă doar la el.

Peste buzele mele trece o adiere ușoară, iar corpul îmi tremură de spaimă. Abdomenul meu e presărat cu valuri de căldură, făcându-mi spatele să se încordeze puternic. Deși sentimentul e unul plăcut, corpul meu cedează, durerea fiind persistentă. Nu durează mult, căci corpul mi se relaxează mult prea brusc, mici furnicături colindându-mi spatele... Aștept minute întregi sperând că se va întoarce, dar e în zadar, a plecat, din nou... Demonul ce locuiește în trupul și mintea mea mă posedă, lăsând un suflet pustiit și distrus, lăsând o minte ajunsă la pragul nebuniei.

Corpul și mintea mi se liniștesc, reușind să mă cufund în lumea minunatelor mele vise, unde el dispare, lăsându-mi mintea limpede, înecând-o cu liniște și stare de fantezie totală. Un tărâm magic, plin cu praf de stele și petale de speranță.

EDITAT