La un pas de neființă

710 116 7
                                    


          Să iubim nebunește tot ce strălucește pe acest pământ căci nu există o altă viață cunoscută nouă, dar dacă el îmi arată o lume ce pare mai bună decât asta, decât mizeria și nedreptatea în care trăiesc. Vreau să scap de aici,să zbor deasupra norilor și să simt vântul mângâindu-mi corpul. Să îmi îndeplinesc fisele cândva călcate în picioare de aceste ființe egoiste. Am ajuns să urăsc oamenii, îi vreau în focurile iadului și dacă se poate să fiu prezentă când imploră iertare. Îmi e rușine că sunt om, dacă aș fi ca el, iubirea noastră nu ar mai fi interzisă, suntem opuși, dar mă face să mă simt completă... Știu că mă aude, știu că îmi citește gândurile, e acolo, în creier și în suflet, îmi încețoșează judecata și rațiunea.

          Mă pândește tăcut din umbră și devine păpușarul malefic, secătuind spectacolul și spectatorii de culori.

         Mintea mea pulsează, iar zeci de imagini mi se desfășoară în fața ochilor, prezentându-mi mizeria de viață în care trăiesc, însă se oprește la un chip străin mie, cu doi tăciuni încinși ce mă privesc. Pare el, dar nimic din ceea ce mi se întâmplă nu e real.

          Picioarele mele se transformă într-un fir de ață, iar impactul cu podeaua rece e puternic.

          Oare aici îmi voi găsi sfârșitul?

EDITAT

Liderc - Demonul nopții(Wattys2016)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum