Privesc un trup secat de puteri, un trup de culoarea laptelui ce zace într-o baltă de sânge. O ființă cu părul de culoarea cărbunelui și strălucirea soarelui. Brațele firave atârnă ușor pe lângă ea, iar picioarele sunt strânse sub șezut. Chipul este acoperit de valul mătăsos, iar respirația e insesizabilă.
Zeci de tăieturi îi străpung corpul firav, exact ca al meu...
Privesc terifiată corpul, apoi mă apropii timid de el, dând tăciunele la o parte de pe îngerul prăbușit. Zeci de lacrimi îmi curg din ochi, iar trupul tremură frenetic, sunt eu. Trupul rămas fără viață sunt eu, chipul meu pare lipsit de scăpare, iar realitatea aceasta nu există, sunt sigură. Simt cum mă prăbușesc din cauza lacrimilor, mici urlete de durere scăpând din gura mea.
E oare acesta sfârșitul? A decis oare că într-adevăr e timpul să părăsesc viața? Să trec dincolo și să îmi las familia în urmă? Unde sunt îngerii păzitori ce se presupune că ne-ar proteja? Unde e Dumnezeu când se face o nedreptate? Dacă am greșit, oare nu ar trebui să fiu iertată de șaptezeci de ori câte șapte? Întrebări ce nu îți găsesc răspunsul, întrebări ce fac ca durerea trupului să dispară.
Închid ochii, acceptându-mi soarta. Simt un val puternic ce mă învăluie, deschizând ochii și respirând greoi. Îmi ating trupul, realizând că sunt eu, cea vie.
CITEȘTI
Liderc - Demonul nopții(Wattys2016)
SpiritualSunt un cadavru al simţământului ce umblă pe tărâmuri primejdioase ale minţii, mă scufund în nebunia mea şi mă las purtată pe valurile plăcerii de către el, demonul ce se plimbă liber prin mintea mea şi îmi controlează toate acţiunile. Sunt marionet...
