Iluzii

719 114 6
                                    

          Amețeala pune stăpânire pe întregul meu corp și frigul îmi pătrunde în oase. Imaginea se distorsionează iar tavanul se învârte. Culorile sunt împrăștiate, lăsând urme sângerii, aproape scurgându-se. Îmi frec ochii sperând ca totul să revină la normal, însă culorile dispar, rămânând totul ca într-un film alb negru, petele și nuanțele de gri scurgându-se ca și culorile de mai devreme. Pereții rămân vlagă la fel ca și mine, iar griul camerei îmi amintește de cenușă, iar brusc nu mai pot respira. Îmi simt gâtul uscat și secat de puteri, tușind nebunește și cuprinzându-l cu mâinile. Devine din ce în ce mai dureros, de parcă cineva îmi strânge o funie, un ștreang al nebuniei ce îmi va sugruma conștiința și rațiunea. 

          Clipesc des însă totul se agravează, iar camera se învârte cu mine. Picioarele cedează și ele devenind moi, lăsându-mă să mă prăbușesc și să mă izbesc cu putere de podeaua rece de stejar.            O lacrimă și un icnet ies la suprafață la contactul cu suprafața dură. Privesc tavanul şi abia acum realizez că doar pereții se învârt. 

          Un râs înfundat se aude în încăpere urmat de un răguşit ce mi-a atras atenția, îmi întorc capul privind terifiată. În fața mea se află un chip pal, cu părul negru ce depăşește umerii. Ochii săi tăciuni îmi amintesc de cineva însă nu pot desluşi din cauza amețelii. Chipul alb cu pomeți proeminenți și buze pline, formate într-o singură linie de culoarea piersicii, radiază într-un zâmbet drăcesc plin de ură și dispreț. Privește adânc în ochii mei, teama ajungând înăuntrul meu secându-mă de ultimele puteri. Se lasă în genunchi în fața mea și îmi cuprinde fața cu mâinile lipindu-mi fruntea transpirată de a sa. 
           Respirația sa se simte pe buzele mele. Își coboară privirea spre mine, apoi își deplasează buzele de-a lungul gâtului meu, apoi șoptește brusc: 

          -E timpul!

          Teama mă cuprinde, iar corpul îmi tremură puternic. Frigul mă cuprinde din nou și aceași senzație de uscăciune se află încă în gâtul meu. Trag cât de mult aer îmi permit plămânii.   Râde victorios apoi se îndepărtează, dispărând în întuneric.
          Clipesc constant şi realizez că a fost doar o iluzie. Pastilele au efecte adverse.



EDITAT

Liderc - Demonul nopții(Wattys2016)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum