Când am ajuns la petrecere, toți ne-au primit cu aplauze și zâmbete. Aplauze pentru că erau drogați, și zâmbete pentru că voiau să fie prietenoși. Mirosea a fum de legale și a tot felul de băuturi alcoolice. Era și normal, dacă părinții Larei sunt plecați din oraș. Vrea să fie plăcută ca s-o voteze pentru regina balului. Sigur o să fie surprinsă când o să mă vadă la petrecerea ei, și mai ales, în compania lui Harry. Și țin să subliniez că EL M-A INVITAT! Cine spune că Ally Johnson nu are succes la băieți se înșeală amarnic. Să revenim... Totul era vraiște. Toți erau foarte agitați. Probabil după atâtea doze trebuie să te simți pe măsură. Ce bine că tata e psiholog și m-a pus să asist la ședințele pe care le avea cu foști pacienți care, odată, au fost și ei în starea de sevraj. Și acum îi datorează totul, pentru că, nu știu cum, dar au reușit să rămână în picioare după toate chestiile alea. Mai ales că am auzit că e incredibil de greu să te lași, sau măcar să supraviețuiești în urma lor.
Am mers cam 5 minute până să găsim barul unde se serveau băuturile. E o casă imensă! Dacă nu erau Sara și Harry, mă pierdeam de mult timp deja. Când am ajuns la bar, imediat şi-a făcut și Lara apariția. Era îmbrăcată într-o pereche de jeanşi minusculi, care nu prea acopereau multe. Mai avea și un maieu foarte mulat pe ea, care, din nou, nu ascundea foarte multe părți din corp. Părul ei blond era prins într-o coadă la spate. Doar asta mi-a plăcut la ea în seara aia. În picioare avea o pereche de botine negre, cu tocul cui. Eu prefer tenișii. Se vede că ai ei nu sunt acasă, pentru că arăta că o panaramă. Scuzati-mi limbajul, dar nu m-am putut abține, o urăsc din tot sufletul.
Ne-am așezat și fiecare a comandat ce voia : eu am vrut o vodkă cu ananas, Sara un shot de tequila, iar Harry nu știu sigur ce, dar sigur era whisky. Presupun că n-o să mai conducă, vreau să spun că sper să n-o facă.
După ce mi-am terminat paharul, Harry m-a privit cu un zâmbet seducător și m-a invitat la dans. Am refuzat.
- Poate Sara vrea să danseze. Îi spun eu la ureche.
- Dar nu am venit cu Sara, cu tine am venit. Și în plus, Sara nu pare să ducă lipsă de admiratori. Și mă îndemnă să mă uit într-o parte; acolo era Sara, înconjurată de o grămadă de băieți.
- Hai să mai bem câteva shot-uri. Vrei? Mă întrebă Harry.
- De ce nu? Și ne-am așezat fiecare pe un scaun la bar. Apare și barmanul, după câteva minute, după ce eu și Harry am vorbit despre chestii banale. Barmanul era nimeni altul decât Scott, cel mai bun prieten al lui Jack.
- Cu ce vă servesc? Ally, tu prima. Și afișă un zâmbet prietenos.
- Doar un shot de tequila. Și îi răspund cu o privire mirată.
- Vreau și eu ce vrea și Ally. Spune Harry.
- Două shot-uri vin imediat! Iar Scott a început să se joace cu tot felul de pahare, ceea ce n-am înțeles, fiind vorba doar de două păhărele mici; dar ce era să-i spun? El știe mai bine, probabil.
În timp ce Scott făcea ce făcea, Harry iar a început să-mi vorbească despre el, despre viața lui. Și după vreo jumătate de oră, tot povestindu-mi și tot venind pahare peste pahare de alcool, am pierdut noțiunea timpului și mi-am pierdut cu adevărat capul. Eram amețită. Niciodată nu mi-a fost mai rău, dar și în același moment, și bine. Era un sentiment plăcut, care mă-ncălzea pe dinăuntru. Cred că și Harry suferea de aceeași senzație. Dintr-o mișcare răsucită, am ajuns amândoi într-un colț mai întunecat și ferit de ceilalți. Nici în ruptul capului nu m-am gândit că o să ajungem până acolo, mai ales în starea noastră de ebrietate, sau așa ceva.
Harry m-a apucat de ambele șolduri și m-a tras spre el cu mare ușurință. Mi-a prins fața intre palme și am ajuns să ne sărutăm. Înainte, când nu prea conștientizăm că sunt beată și că, continui să beau, acum, sunt foarte lucidă și înțeleg că ceea ce se întâmplă nu-mi displace. Cu toate că ne cunoaștem doar de o zi, simt că îl cunosc din totdeauna. Dar, sigur pentru el e doar o joacă. E doar o aventură de o noapte și gata. În momentul ăsta nici numele nu știe să şi-l spună.
- Te vreau! Îmi șoptește Harry, sărutându-mă încet și apăsat.
- E o chestie temporară, nu știi ce vrei. Îi spun eu, dându-i lovitura de grație. Și îl îndepărtez de mine, făcându-i semn să mă urmeze. Am urcat la etajul casei imense și am deschis ușa unei camere ce părea a fi de oaspeți. Am intrat, urmată de Harry.
Se vedea de la o poștă că nu era el, și nici eu nu eram eu.
S-a apropiat de mine și înainte să apuce să mă sărute l-am împins în pat. A zâmbit ştrengăreşte.
M-am apropiat de pat și l-am privit timp de câteva secunde, ducându-mi degetul la gură și muşcându-l.
Mi-am dat rochia jos și am rămas în sutien și în chiloți în fața lui. Știam că asta își dorește, după cum mă privea.
Și asta e tot ce-mi amintesc din acea seară. Oare el își amintește ceva?
